Întrucît în România ultimă linie de rezistență românească a normalității se află în Moldova și Bucovina, era normal ca Mitropolia Moldovei și Bucovinei să fie folosită de noua ordine mondială pentru distrugerea viziunii ortodoxe tradiționale despre lume și viață. Acțiunea a fost posibilă prin numirea sau coruperea unor lideri ortodocși, astfel încît ortodoxia românească din nord-estul țării să ajungă să fie condusă de oameni favorabili proiectului gnostic travestit în umanism creștin, începînd cu ÎPS Teofan și continuînd cu PS Ignatie al Hușilor, părintele Constantin Sturzu (Purtător de cuvînt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei) sau părintele Hrisostom Rădășanu (Consilier Sector Învățământ al Arhiepiscopiei Iașilor; despre prestația sa grotescă, vezi https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/triumful-euroatlantic-al-ortodoxiei-iii.html) și de alți oameni din sistemul societății deschise infiltrat în BOR.
Participarea Mănăstirii Putna la acest proiect a devenit evidentă în special odată cu organizarea marii mascarade a serbării celor 150 de ani de la Serbarea de la Putna (Mănăstirea Putna, 14-16 august 2021; timpul nu mi-a permis să scriu decît în trecere despre cîteva încercări directe de corupere ale conștiinței ortodoxe și naționale de astăzi în ciuda recunoașterii exemplarității viziunii generației de la 1871: vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/08/ordinea-corespondentei-cu-realitatea-si.html vezi și https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/ce-anume-conteaza-cu-adevarat.html)
Era inevitabil, prin urmare, ca o organizație anticreștină să-și organizeze stagiul de pregătire într-un loc simbolic precum Mănăstirea Putna (https://r3media.ro/superteach-o-organizatie-care-propune-citate-din-yuval-noah-harari-si-a-tinut-team-buildingul-la-manastirea-sihastria-putnei/), după modelul acțiunilor profanatoare care au solicitat difuzarea de filme LGBT la Muzeul Țăranului Român. Acordul conducerii Mănăstirii Putna ne arată că ortodoxia românească a devenit anticreștină pe măsură ce a asumat o viziune umanistă. Lucrul acesta se-ntîmplă de aproape douăzeci de ani și este greu de stabilit ce anume este mai trist: surprinderea ortodocșilor care încep de-abia acum să descopere acest lucru ori surprinderea liderilor ortodocși (https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/comunicat-al-manastirii-sihastria-putnei/), care erau convinși că toată lumea a înțeles cum merg lucrurile și a renunțat la pretenții nerealiste legate de fidelitatea față de tradiția ortodoxă. În definitiv, „toți participanții sunt sau au devenit creștini ortodocși la mănăstirea noastră, toți participanții la team building au fost și participanți la cel puțin două Sfinte Liturghii, iar dintre ei mai mult de două treimi au plecat și spovediți acasă. Se pare că participanții, profesori premiați ai României, nu au sesizat incompatibilitatea stabilită ca certă între mănăstire și Super Teach.” (https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/comunicat-al-manastirii-sihastria-putnei/)
Evident, compatibilitatea dintre SuperTeach și Mănăstirea Putna este mai presus de orice discuție. Dar problema nu este compatibilitatea dintre SuperTeach și Mănăstirea Putna; problema este compatibilitatea dintre SuperTeach, Mănăstirea Putna și Mitropolia Moldovei și Bucovinei pe de o parte și creștinismul ortodox pe de alta.
[Precizare ulterioară, 21:23:
Evenimentul SuperTeach a avut loc la Mănăstirea Sihăstria Putnei și nu la Mănăstirea Putna, cum am scris greșit în textul de mai sus. Cu toate acestea, impresia mea este că există o legătură între episodul de anul trecut de la Mănăstirea Putna, cînd s-a încercat exploatarea viziunii istorice a generației de la 1871 în vederea legitimizării unui naționalism artificial și episodul actual de la Mănăstirea Sihăstria Putnei prin care ortodoxia este folosită pentru a oferi legitimitate unei perspective asupra omului și comunicării opusă creștinismului: creștinismul este centrat pe schimbarea minții prin urmarea lui Hristos și unirea cu El, nu prin principiile mentalității deschise.
Pentru a putea fi deschisă, ortodoxia trebuia mai întîi să fie definită ca o religie închisă. Deși aparent justificată, insistența PF Daniel asupra limitării BOR la statutul de „ghetou liturgic” la care a fost redusă în comunism (https://www.biserici.org/index.php?menu=EVEA&id=20654; vezi și la https://basilica.ro/preafericitul-parinte-patriarh-daniel-multumim-lui-dumnezeu-pentru-bucuria-pe-care-am-trait-o-in-maramures/) și din care ar fi ieșit prin implicarea socială (adică prin educația religioasă și acte caritabile), nu a reușit să prelungească viziunea sacramentală asupra societății, ci a reușit mai degrabă să afecteze grav ordinea liturgică subordonînd-o exigențelor și nevoilor sociale. Dar sarcina Bisericii nu este de a realiza o lume fără lipsuri, fără violență, ci de a oferi un răspuns unei lumi fără Dumnezeu. Iar acest răspuns nu poate fi decît cel oferit deja de Dumnezeu Însuși: „Luați, mîncați, acesta este Trupul Meu” (Marcu 14:22). ]