Hristos a spus că împărăția Lui nu este din lumea aceasta (Ioan 18, 36); în același timp, a inaugurat împărăția prin învierea Sa și a făcut din fiecare creștin un locuitor tainic al împărăției Sale. Cu toate acestea, credinciosului de astăzi i se oferă lumea ca împărăție sau împărăția ca lume. O lume (un trup) fără înviere sau o înviere fără lume (fără trup).
Creștinismul modern este împăcat cu moartea. Învierea este piatra lui de poticnire. Observația Sf. Ap. Pavel „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credința voastră” (1 Cor. 15, 14) este justă doar într-o credință întemeiată pe înviere. Într-o credință întemeiată pe nemurirea sufletului, ea complică lucrurile (vezi mai mult la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/12/inviere-sau-nemurire-parintele.html). Pentru creștinul de astăzi, învierea lui Hristos este o dovadă în plus în favoarea credinței în nemurirea sufletului. Dacă credem în nemurirea sufletului, atunci învierea lui Hristos este zadarnică în sensul că nu aduce nimic nou, creștinismul fiind doar o expresie particulară a unei credințe universale. Dacă credem în înviere, atunci credința în nemurirea sufletului este zadarnică, întrucît omul este alcătuirea sufletului și a trupului.
Dacă superficialitatea și dezinteresul pentru conținutul credinței produc o slăbire a credinței, nădejdii și iubirii, concentrarea exclusivă asupra unor aspecte secundare (calendarul, ecumenismul, filetismul, LGBT, secularismul) duce la o îmbolnăvire a credinței. Toate lucrurile care afectează Biserica, toate rătăcirile la care este invitată ne semnalează obligația de a înțelege mai profund, mai adevărat conținutul Revelației. Unii lideri creștini au crezut că asta înseamnă să adapteze învățătura creștină la limbajul epocii. Și l-au tot adaptat pînă cînd au ajuns să vorbească într-o limbă necreștină.
Rătăcirile acestei lumi se produc în mare măsură din cauză că majoritatea creștinilor a uitat adevărurile fundamentale ale creștinismului. Toate utopiile încearcă să ofere un înlocuitor al învierii. Dacă lumea o ia razna este și pentru că tot mai mulți creștini și-au uitat destinația și statutul lor de locuitori ai împărăției lui Dumnezeu, pe care-l dobîndesc prin moartea și învierea lor în Hristos, prin Sf. Botez, prin participarea tainică la viața lui Hristos, nu în virtutea sufletului lor nemuritor.
Nemurirea va sfîrși odată cu lumea aceasta. Învierea va supraviețui lumii acesteia pentru că nu este din lumea aceasta.