Copacii care cresc de-a lungul unei linii electrice aeriene sunt de regulă scurtați. Dacă este vorba despre arbori fructiferi sau nuci, le este decupată coroana astfel încît cablurile să-i traverseze fără să fie afectate de crengi.
La fel s-a
procedat și cu omul pe măsură ce modernitatea producea energii noi, adică ideologii și
filozofii care, deși erau tot mai străine de om, se întrerupeau dacă nu treceau
prin el. Fiecare dintre aceste energii promitea o creștere mai rapidă și mai
sigură decît creșterea naturală a omului asigurată de viziunea tradițională
despre realitate. De aceea, întrucît s-a observat că lucrurile care țin de
natura umană, transmise prin tradiție, constituie o amenințare pentru
transportul energiilor modernității, creșterea omului trebuia oprită fie prin limitarea sau reorientarea
aspirațiilor sale, fie prin „decuparea” organului care-i asigura o creștere
normală. Sau cel puțin aceasta era strategia practicată în trecut și care a
fost denunțată de C. S. Lewis în The
Abolition of Man. Ce era scos din om, observa Lewis, era inima, sensibilitatea elevilor, adică organul care ordona persoana umană în acord cu natura realității, cu ceea ce Lewis numea Tao.
Din cîte se pare, însă, astăzi asistăm la o strategie diferită: capul este pus în locul inimii, iar inima în locul capului, astfel încît emoția devine argument, adică adevăr, în timp ce argumentul nu este valid decît în măsura în care emoționează în loc să clarifice.
Educatorii criticați de Lewis sărăceau persoana umană, refuzîndu-i elevului posibilitatea de a percepe măreția prezentă în realitate; educatorii de astăzi îi refuză elevului realitatea cu totul, oferindu-i în schimb posibilitatea de a-și defini propria lui realitate. Dar pentru a fi capabil de un asemenea exercițiu, omul trebuie mai întîi să fie descompus, deconstruit, desființat în natura lui umană pentru a putea fi apoi recompus după legi noi, care să permită trecerea liberă a noilor energii.
Nucii și pomii fructiferi decupați pentru a permite trecerea rețelelor de curent continuă să rodească. Dar omul traversat de noile energii nu mai poate rodi pentru că nu mai poate crește: el însuși este roada.