Unul din argumentele invocate de vacciniști în favoarea versiunii oficiale
despre COVID-19 și vaccin era că este imposibil ca întreaga comunitate
științifică să se înșele și cu atît mai puțin să înșele cu bună știință.
Argumentul vacciniștilor era unul de autoritate și se sprijinea pe consensul specialiștilor
din medicină. Iată însă că una dintre personalitățile lumii științifice, Jeffrey
Sachs, pune în discuție integritatea lumii științifice și implicarea
periculoasă a statului american într-o acțiune de mușamalizare a adevărului
despre originea SARS-Cov-2, solicitînd o cercetare transparentă și independentă
față de rezultatele instituțiilor autorizate și desemnate de stat (https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2202769119).
Sachs a fost președintele Comisiei Lancet de investigare a naturii și cauzelor
care au determinat apariția virusului SARS-Cov-2, iar convingerea lui este că statul
american a urmărit să ascundă implicarea sa în producerea acestui virus (https://www.currentaffairs.org/2022/08/why-the-chair-of-the-lancets-covid-19-commission-thinks-the-us-government-is-preventing-a-real-investigation-into-the-pandemic).
Această mușamalizare s-a realizat cu ajutorul oamenilor de știință dispuși să
mintă ori doar să tacă.
Cazul COVID-19 a demonstrat că lumea oamenilor de știință este tot atît de dedicată adevărului pe cît de întemeiat în bine este statul american. Centrul pentru Controlul și Combaterea Bolilor (CDC) a devenit un instrument prin care guvernul american a impus în lume, în special în SUA și în Europa, propria sa versiune despre covid (origine, natură, efecte) și despre singurele măsuri sigure și eficiente de combatere a bolii. Sachs susține că această versiune nu este confirmată științific și că nu este decît o poveste, un scenariu (vezi și observațiile făcute de Sachs la https://www.youtube.com/watch?v=morj-3rdWwM, unde sugerează că precedentul marcat prin Covid-19 ar trebui să ne facă să ne așteptăm la experimente încă și mai periculoase pentru siguranța socială și sănătatea publică).
Succesiunea evenimentelor din ultimii doi ani, care au făcut ca pandemia, contrar tuturor regulilor epidemiologice, să fie oprită de războiul din Ucraina, sugerează că există o legătură între pandemie și război. Deși este deocamdată greu de identificat elementul comun, Sachs are meritul de a sublinia totodată, pe lîngă implicarea guvernului american în realizarea virusului SARS-CoV-2, implicarea statului american în destabilizarea europeană prin transformarea Ucrainei într-o zonă de conflict:
„Războiul din Ucraina este punctul culminant al unui proiect de 30 de ani al mișcării neoconservatoare americane. Administrația Biden este plină de aceiași neoconservatori care au susținut războaiele planificate („wars of choice”) ale Statelor Unite în Serbia (1999), Afganistan (2001), Irak (2003), Siria (2011), Libia (2011) și care au făcut atît de multe pentru a provoca Rusia să invadeze Ucraina.
Bilanțul neoconservator este unul de dezastru total, totuși Biden și-a înzestrat echipa cu neoconservatori. Drept urmare, Biden conduce Ucraina, SUA și Uniunea Europeană către un nou dezastru geopolitic. Dacă Europa mai are discernămînt, se va separa de aceste nenorociri ale politicii externe a SUA.
[…] Mesajul principal al neoconilor este că SUA trebuie să predomine în putere militară în fiecare regiune a lumii și trebuie să se confrunte cu puteri regionale în ascensiune care ar putea într-o zi să conteste dominația globală sau regională a SUA, cele mai importante dintre acestea fiind Rusia și China. În acest scop, forța militară americană ar trebui să fie pre-poziționată în sute de baze militare din întreaga lume, iar SUA ar trebui să fie pregătite să conducă războaie planificate dacă este necesar. Organizația Națiunilor Unite va fi folosită de SUA numai atunci cînd este utilă scopurilor SUA.” (https://consortiumnews.com/2022/07/01/ukraine-is-the-latest-neocon-disaster/)
În acest sens, nu poți să nu-ți pui cîteva întrebări: în ce măsură Covid-19 a făcut parte dintr-un astfel de război planificat? În ce măsură vaccinul anticovid este un element din acest proiect general de americanizare a lumii? America nu va fi sigură cît timp vor exista neamericani? Trăim într-o formă de Revoluție americană globală?
Aflînd de staționarea unei unități americane de luptă pe teritoriul românesc (Divizia 101 Aeropurtată), unii români s-au bucurat ori s-au simțit poate mai în siguranță. Situația mi-a amintit de intervenția tatălui lui Nicolae Steinhardt văzînd mulțimea care aclama trecerea unei coloane a armatei sovietice pe Calea Moșilor din București:
„La 30 august stăteam şi eu pe marginea trotuarului şi priveam tancurile. Jur că nu rîdeam, nu salutam, nu aplaudam, nu exclamam; stăteam şi priveam pur şi simplu, uite-așa. Mă simt strîns de braț şi blagoslovit cu un DOBITOCULE pronunțat deslușit şi apăsat – stai şi te uiți, tîmpitule, stați şi vă uitați cu toții şi nu știți ce vă așteaptă, uite-i cum rîd, or să plîngă lacrimi amare şi tu la fel… Hai acasă… Îl iau pe tata prudent de mînă şi mergem binișor spre locuința din strada Olari a Butoienilor.”
(N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, 1994, însemnarea din Octombrie 1958, p. 137)