Aceeași forță care i-a opus înainte de 1990 pe muncitori și țărani intelectualilor i-a opus după 1990 pe intelectuali muncitorilor și țăranilor, încadrați, din rațiuni de inginerie socială, în categoria analfabetului funcțional. Tinerii frumoși și liberi au fost opuși apoi bătrînilor fără dinți, invariabil comuniști – cu excepția bătrînilor din Echipa cîștigătoare, cea care stabilește încadrările și opozițiile morale relevante. Vaccinații au fost opuși ulterior nevaccinaților. În acest scop, vaccinații au fost transformați în vacciniști. Recent, de la opoziția față de vaccin, nevaccinații au trecut la opoziția față de vaccinații-deveniți-vacciniști. Dar pentru ca opoziția nevaccinaților să fie eficientă, a trebuit ca la rîndul lor să fie transformați în antivacciniști. Și în timp ce toată lumea urăște pe toată lumea, autorii reali ai pandemiei se bucură de spectacol, își numără banii și se uită pe program, stabilind scenariul episodului următor.
Din existența reală a virusului s-a construit o pandemiei exact așa cum din existența reală a focurilor trase în decembrie 1989 ne-am trezit cu o revoluție. Uităm prea ușor că mass-media este instrumentul principal de condiționare mentală a societății, impunînd de fiecare dată o anumită interpretare a situațiilor și evenimentelor abordate. Faptul că există două sau mai multe interpretări concurente nu demonstrează libertatea mediei. Interpretările alternative pot fi doar simple fundături în care să fie blocați indivizii care simt că narațiunea oficială este suspectă. Este ceea ce se numește opoziția sau disidența controlată. Chiar zonele de margine, conspiraționiste, aduc un serviciu povestitorilor-interpreți din mediul oficial, în măsura în care amplifică dezbinarea, nesiguranța, teama sau confuzia celor care ar fi putut constitui în mod normal mișcarea de rezistență.
De la wikipedia, am tradus în continuare descrierea elementelor principale ale tehnicii „dezbină și stăpînește”:
1. Crearea sau încurajarea divizării între cetățeni pentru a împiedica formarea unor solidarități care ar putea amenința puterea
2. Distribuirea inegală a forțelor din societate;
3. Susținerea celor dispuși să colaboreze cu autoritățile;
4. Întreținerea neîncrederii și dușmăniei între liderii locali;
5. Încurajarea cheltuielilor fără sens care reduc capacitatea unei țări de a investi cu folos în domeniile esențiale.