Din 1933 pînă în 1945, Germania nazistă a construit peste o mie de lagăre de concentrare (https://en.wikipedia.org/wiki/Nazi_concentration_camps ; cifra totală a acestor lagăre este mai mare, întrucît ele au fost înființate și de aliații Germaniei, ajungînd pînă la un număr de 44.000 https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/nazi-camps); pe lîngă acestea, Germania nazistă a organizat și șase lagăre de exterminare în care au fost ucise sistematic și deliberat 2.7 milioane de persoane, în majoritate de etnie evreiască (https://en.wikipedia.org/wiki/Extermination_camp).
Țările comuniste au înființat la rîndul lor un mare număr de lagăre de muncă forțată (30.000 de lagăre pe teritoriul URSS, https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Gulag_camps, plus alte 56 în țările baltice, 199 în Ungaria, 124 în Cehoslovacia, 99 în Bulgaria, 97 în România, 47 în Polonia http://w3.osaarchivum.org/gulag/f.htm).
În ambele totalitarisme, deținuții nu fuseseră închiși pentru o vină efectivă. Au fost închiși în numele binelui superior al societății. Adică în numele aceluiași ideal pentru care în intervalul 2020-2022 locuitorii țărilor din aproape întreaga lume și în special din UE (cu excepția Poloniei), Statele Unite și Canada au fost închiși în propriile locuințe, transformate în tot atîtea lagăre de concentrare. În plus, au fost hăituiți, intimidați, terorizați, mințiți, posibil uciși iar de multe ori lăsați să moară, fiind totodată supuși la diverse experimente medicale biologice și psihologice.
Întrucît nu este încă limpede în ce măsură acest bine superior a fost atins, e de așteptat ca experimentul să continue.