Copilul nu se mai satură de cei din jurul lui și de tot ceea ce este. Adultul de astăzi (inclusiv creștinul modern) nu se mai satură de el însuși, iar cei din jurul lui și tot ceea ce este îl plictisesc de moarte. De aceea, raiul îl sperie pe omul modern mai mult decît iadul în care oricum nu prea crede: ce va face el o veșnicie într-un rai care se pare că nu este despre el, chiar dacă este pentru el?
Dacă nu vom deveni ca niște prunci, nu vom intra în împărăția cerurilor, ne previne Hristos (Matei 18, 3). Dacă nu vom deveni ca niște copii nici nu am putea rezista în împărăția cerurilor. Însă omul modern nu este interesat de nici o altă împărăție diferită de propria lui împărăție, de împărăția din inima lui (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/sufletul-nemuritor-si-sufletul-viu.html) pe care o poate lua în stăpînire și administra eliberîndu-și puterile mentalității deschise și dezvoltării personale după cum îl învață actuala ierarhie ortodoxă. Creștinul ortodox de astăzi n-ar putea supraviețui într-un rai în care nimic și nimeni din jurul lui nu participă la cultul personal pe care și-l oferă zilnic prin cele Șapte Laude Omenești.