Logica ereziei constă în absolutizarea relativului și relativizarea corespunzătoare a absolutului. Această logică nu amenință doar Biserica, ci și societatea în ansamblul ei. Ea este responsabilă nu doar de apariția sectelor, ci și de formarea și răspîndirea secularizării, stînd la baza proiectului modernității. Din acest punct de vedere, modernismul este o erezie creștină.
Nu știu în ce măsură majoritatea creștinilor educați este dispusă să admită această descriere, însă este evident că de regulă intelectualul creștin, inclusiv cel ortodox, funcționează exact în această logică atunci cînd acceptă necondiționat regulile democrației liberale. Din acest motiv, creștinismul nu se mai poate opune absolutizării actuale a relativului.
În mod necesar, absolutizarea relativului și a contingentului duc la degradarea și golirea de substanță a relativului, care nu poate rezista în noua situație de impostură ontologică la care a fost expus. Astfel, absolutizării relativului îi urmează în mod necesar absolutizarea neființei, a virtualului. Odată ce adevărul absolut a fost relativizat (într-un proiect explicit realizat în România de elita ortodoxă de dreapta și care se regăsește reprezentat cel mai limpede în cartea lui Rob Riemen, Nobleţea spiritului. Un ideal uitat, Argument de Vladimir Tismăneanu, Postfaţă de H.-R. Patapievici, Curtea Veche, 2008), nu doar adevărul relativ este automat absolutizat, ci și orice adevăr inventat, imaginat, dorit. Orice minciună poate pretinde că este adevărul, iar cel care putea să nu fie poate pretinde că este cel ce este. Logica ereziei este o logică satanică.