În scopul protejării copiilor de abuzurile la care sunt expuși în familie, în Biserică și în instituțiile statului, se desfășoară o masivă campanie europeană (https://justice-initiative.eu/ro/), petiția propusă în acest sens fiind justificată printr-o expoziție organizată într-unul din culoarele stației de metrou Piața Unirii 1 (https://www.agerpres.ro/social/2023/02/15/expozitia-shame-european-stories-de-miercuri-la-statia-de-metrou-piata-unirii-1--1060143).
Poate că această campanie este susținută de cele mai bune intenții: este adevărat că în ciuda progresului civilizației europene actuale, copiii au încă de suferit. Însă la fel de adevărat este că în numeroase țări occidentale serviciile de protecție socială acționează împotriva copilului și a familiei la cea mai mică suspiciune că drepturile copilului nu au fost respectate – inclusiv atunci cînd părinții sau doar unul dintre ei nu-și dă consimțămîntul pentru mutilarea fizică și psihică ascunsă în așa-numita schimbare de sex. Sub pretextul asigurării unui mediu sigur pentru copii, propunerea de „consolidare a activității de detectare și identificare” poate ascunde introducerea unei monitorizări permanente a copiilor și familiilor. Familia, Biserica sunt instituții, iar instituțiile trebuie controlate:
De altfel, în ciuda obiectivului declarat de prevenire și împiedicare a abuzurilor împotriva copiilor, scopul urmărit este mult mai cuprinzător, după cum ne informează mesajele care însoțesc fotografiile victimelor: construirea unei societăți mai drepte, mai egală și mai pașnică:
Sau, după cum afirmă o altă victimă, „scopul este să întorc situația și să servesc cauza”.
Totodată, a vorbi despre abuzul sexual în familie
sau în Biserică face bine și trebuie să vorbim „fără tabuuri și fără greutatea religiei”.
Dar și mai bine este să vorbim despre asta, despre abuz, despre sexualitate, despre familie. Pentru că unde este familie, este și sexualitate. Posterele nu sugerează acest lucru, dar asta nu înseamnă că putem ignora potențialul pericol pe care-l poate reprezenta familia pentru copil. În definitiv, există incest în familie, care presupun că este mult mai grav decît incestul pur și simplu.
Nu trebuie să așteptăm pînă cînd el a murit.
Fiecare copil este sacru:
Și din acest motiv copilul nu ar trebui să fie „folosit în experiența pe oameni fără
consimțămîntul deplin al părinților sau al tutorilor.” (subl. mea, G. F.)
Dar cu acordul părinților este ok? Parcă violența n-ar trebui permisă niciodată, nu?
Singurul lucru de care ne pot convinge organizatorii expoziției nu este în primul rînd conștientizarea gravității abuzurilor față de copii, de care orice om normal este conștient și un fapt pe care îl respinge ca pe o oroare incalificabilă. Dacă era așa, programul Justice Initiative ar fi trebuit să înceapă cu condamnarea avortului în primul rînd, cu atît mai mult cu cît în societatea europeană avortul constituie un drept al omului. De fapt, prin această expoziție suntem anunțați că „în special țările din Europa de Est nu vor înțelege” că nu există nimic mai important decît protejarea copiilor „decît dacă vor fi forțate”.
Există semne prevestitoare ale violenței, după cum ne amintește o fostă victimă
Însă nu întotdeauna cei care au abuzat de semenii lor, copii sau adulți, au fost violenți. Încrederea victimelor a fost uneori cîștigată de un agresor care manifesta, cel puțin la început, blîndețe și înțelegere. Nu toate constrîngerile sunt obținute prin forță, ci deseori prin flatare, prin acordarea unei încrederi și a unui sentiment de importanță, prin împărtășirea unui secret, prin numeroase forme subtile de manipulare care aduc victima în situația de a se simți obligată moral să se supună.
Cultele extremiste se formează printr-un astfel de șantaj emoțional și toate sunt bine intenționate. De altfel, Cultul progresului, care a înlocuit creștinismul în Europa, este pe punctul de a încheia faza inițială, cea a seducției prin toleranță și moderație. În România, chipul acestui nou cult, care se pretinde creștin, s-a văzut cel mai bine la protestele anticorupție din 2017-2018. Am fost preveniți, dar noi continuăm să așteptăm întoarcerea la normalitate.