Anul 7531 de la Facerea lumii; De la Dumnezeiasca Întrupare: 2023
Iohannis, al nouălea an.
Daniel, al șaisprezecelea an.
Sfințenia vieții Sfîntului Ioan Gură de Aur nu era singurul motiv care-l făcea atît de iubit de creștinii din Constantinopol: curajul cu care denunța ipocrizia autorităților imperiale, care se pretindeau creștine în ciuda faptului că duceau o viață păgînă precum și dragostea lui pentru oamenii simpli i-au determinat pe locuitorii din Constantinopol să-l apere cu prețul propriilor vieți, după cum menționează Sf. Teofan Mărturisitorul într-un pasaj din Cronografia redat mai jos.
Curajul și dragostea pentru oameni au fost însă eliminate din înțelegerea sfințeniei stabilită în noua ortodoxie, care reduce sfințenia la rugăciune, milostenie și, mai ales, moderație. După cum descoperim din pasajul de mai jos însă, credincioșii au putut păstra și transmite învățătura ortodoxă nu doar pentru că au fost ajutați de lucrarea Duhului Sfînt, ci și pentru că au fost conduși de lideri precum Sf. Ioan Gură de Aur. Au putut lupta pentru adevărul de credință pentru că păstorii lor nu încetaseră nici o clipă să o facă. Adevărul de credință a fost apărat nu doar în sinoade, ci și pe stradă, în piețe și în casele creștinilor, iar poporul își apăra păstorii de dușmănia imperială. Apărarea icoanelor s-a realizat atît prin tratate și cuvîntări teologice, cît și prin mucenicia credincioșilor simpli.
Basilica imperială Sfînta Sofia construită sub Iustinian I a înlocuit alte două mari catedrale constantinopolitane. Cea dintîi, sfințită în ziua de 15 februarie 360, a fost incendiată în 404 de creștini în urma protestelor legate de depunerea și condamnarea Sf. Ioan Gură de Aur.
Din fericire, un asemenea pericol nu mai amenință astăzi nici bisericile, nici pacea credincioșilor. După ce ierarhii și profesorii ortodocși de teologie au redefinit înțelesurile credinței, credincioșii au învățat să caute sfințenia cu moderație, păstrînd o gîndire pozitivă și o mentalitate deschisă.
*
„În acest an, împărăteasa Eudoxia şi-a făcut o statuie a ei de argint şi a ridicat-o într-un loc numit Pittakia, în apropiere de [biserica] Sfânta Irina. Eparhul orașului, fiind maniheu și fiind părtinitor față de păgâni, a organizat în fața statuii bătăi de tobe, dansuri și jocuri și, făcând zgomote, l-a mâhnit pe Ioan, pentru că nu îi îngăduia acestuia să săvârșească în liniște Sfintele Liturghii. Căci de multe ori i-a întrerupt pe cei care cântau psalmi. Sfântul Ioan l-a mustrat pe acesta prin cuvânt. Iar eparhul a întărâtat-o pe Eudoxia împotriva lui Ioan, cum că ar fi nemulțumit de cinstirea acestei statui. Și, prin urmare, din nou [era] ură împotriva lui Ioan, din nou mânie. Acesta a ținut atunci cuvântul al cărui început este „Din nou se mânie Irodiada”.
Atunci s-a pornit împotriva lui dușmănia desăvârșită a împărătesei și din nou a fost caterisit și exilat. Iar poporul a dat foc bisericii și mulți s-au pus în primejdie pentru el.”
(Sf. Teofan Mărturisitorul, Cronografia, Basilica, 2012, p. 100.)