Notă: Acest raport a fost documentat și elaborat de Frédéric Mousseau și Eve Devillers. Opiniile și concluziile exprimate în acest document sunt cele ale Institutului Oakland (https://www.oaklandinstitute.org/sites/oaklandinstitute.org/files/takeover-ukraine-agricultural-land.pdf). Pentru rezumatul acestui raport, vezi https://www.oaklandinstitute.org/war-theft-takeover-ukraine-agricultural-land
În 2014, Ucraina a trebuit să își asume un set de măsuri de austeritate în schimbul unui ajutor de 17 miliarde de dolari din partea FMI, precum și al unui pachet suplimentar de ajutor de 3,5 miliarde de dolari din partea Băncii Mondiale. Aceste măsuri au inclus reducerea pensiilor și a salariilor publice, reformarea furnizării publice de apă și energie, privatizarea băncilor și schimbarea sistemului de TVA al țării. Ca o condiție prealabilă pentru integrarea europeană, UE a impus, de asemenea, reforme politice și economice obligatorii din punct de vedere juridic, privatizarea economiei potrivit Acordului de asociere din zonele de liber schimb profunde și cuprinzătoare codificat în 2014 (DCFTA, Association Agreement and Deep and Comprehensive Free Trade Areas), prevederi care au intrat în vigoare în 2017. Ucraina este acum al treilea cel mai mare debitor din lume față de FMI, după Argentina și Egipt. Această datorie a fost contractată în detrimentul unei scăderi drastice a condițiilor de viață a unei mari părți a populației țării. Măsuri precum introducerea tarifelor de piață pentru utilități și reforma pensiilor, impusă ca parte a programului de ajustare structurală, au dus la erodarea serviciilor publice, la creșterea prețului gazelor și tarifelor la utilități și la sărăcirea ucrainenilor. Între 2013 și 2019, salariul mediu lunar a scăzut cu echivalentul a 80 USD. Această scădere a fost cuplată cu o rată ridicată a inflației, care a atins un vîrf de 43 % în 2015. În acea perioadă, prețul gazului – care este principala sursă de căldură, apă caldă și combustibil pentru gătit pentru majoritatea ucrainenilor – a crescut de 12 ori. Reformele pensiilor introduse în 2017 au jucat în mod similar un rol în sărăcirea populației – aproximativ 80% dintre pensionarii singuri din Ucraina trăiesc sub pragul oficial al sărăciei, în timp ce 65% primesc o pensie sub 3.000 grivne [82 USD] pe lună.
În 2021, Ucraina era cea mai săracă țară din Europa, cu un PIB pe cap de locuitor de 4.835 USD. În 2014, rata sărăciei în țară a fost de 28,6 %; pînă în 2016, s-a dublat, ajungînd la 58,6%. Deși a scăzut ușor în ultimii ani, acesta a rămas ridicată, atingînd 41,3% în 2019. O condiție-cheie a ajutorului occidental a fost ridicarea moratoriului privind vînzarea terenurilor agricole și crearea unei piețe funciare, despre care se discută în secțiunea următoare.
Înainte de destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, toate pămînturile erau în proprietatea statului, fermierii lucrînd la ferme de stat și colective. În anii 1990, îndrumat și sprijinit de FMI și alte instituții internaționale, guvernul a privatizat o mare parte din terenurile agricole ale Ucrainei, ceea ce a dus la concentrarea tot mai mare a pămîntului în mîinile unei noi clase oligarhice. Pentru a opri acest proces, guvernul a instituit un moratoriu în 2001, care a oprit continuarea privatizării și a împiedicat aproape toate transferurile de teren privat. 96% din terenul agricol din Ucraina, sau aproximativ 40 de milioane de hectare, a fost supus moratoriului. În timp ce moratoriul a împiedicat achizițiile ulterioare de pămînt, terenurile agricole puteau fi închiriate în continuare. Mulți mici proprietari de terenuri și-au închiriat pămîntul atît corporațiilor interne, cît și celor străine. Deși moratoriul trebuia să fie temporar, acesta a fost prelungit de mai multe ori pînă cînd a fost ridicat în iulie 2021, sub presiunea instituțiilor financiare internaționale.
Ridicarea moratoriului privind vînzarea terenurilor agricole și crearea unei piețe funciare a fost o cerere-cheie a instituțiilor financiare occidentale din 2014. După cum se detaliază mai jos, BERD, FMI și Banca Mondială au făcut toate eforturile pentru realizarea acestei reforme care să extindă accesul pe terenurile agricole ale Ucrainei pentru întreprinderile agricole și investitorii privați.
Strategia BERD, cel mai mare creditor și investitor al Ucrainei, se concentrează pe crearea unui „mediu propice pentru eficiența pieței”, în special prin reforma funciară. A cheltuit aproape 2 miliarde de dolari pentru a sprijini companiile majore din agrobusiness în timp ce presa guvernul în vederea implementării reformei funciară pentru a crește investițiile private. Strategia de țară 2011-2014 a BERD pentru Ucraina urmărea „[să deblocheze] potențialul agricol și industrial”, abordînd o serie de provocări, inclusiv productivitatea scăzută a sectorului agricol, incertitudinea legată de proprietatea asupra terenurilor și drepturile utilizatorilor, accesul limitat la finanțare și moratoriu privind vînzarea terenurilor agricole. Potrivit BERD, toate acestea au stat în calea investițiilor. În 2011, BERD a lansat, de asemenea, Inițiativa pentru Sectorul Privat în Securitatea Alimentară, care a promovat dereglementarea sectorului agricol, colaborînd cu „industria și guvernul pentru a dezvolta un plan de lucru concret pentru a elimina obstacolele din calea investițiilor în sectorul agricol”. Strategia de țară a BERD pentru 2018-2023 afirma că „reforma funciară este esențială pentru afacerile private” și că Banca va continua să facă eforturi pentru aceasta.
De-a lungul anilor, Banca Mondială a fost de acord cu aceste eforturi prin intermediul a două dintre agențiile sale, IFC și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD). În 2013, BIRD a lansat Proiectul de înregistrare a terenurilor rurale și de dezvoltare a cadastrului în Ucraina, în valoare de 89 milioane USD, pentru a privatiza terenurile de stat și întreprinderile agricole comunale, a aloca parcele de teren și a emite acte proprietarilor de terenuri și pentru stabilirea unui cadastru electronic al terenurilor. Scopul său aparent a fost de a încuraja „restructurarea fermelor în unități mai eficiente”. În 2019, BIRD a aprobat un împrumut de 200 de milioane de dolari pentru restructurarea pieței agricole și licitarea terenurilor de stat, după angajamentul președintelui Zelensky de a trece rapid la ridicarea moratoriului privind vînzarea terenurilor agricole. În 2020 și 2021, BIRD a aprobat două împrumuturi în valoare totală de 700 de milioane de dolari SUA – Primul și Al Doilea Împrumut pentru Politica de Dezvoltare a Redresării Economice – ambele condiționate de reformele pentru „stabilirea unei piețe transparente pentru terenurile agricole”, pe lîngă „demonopolizarea sectoarelor cheie pentru consolidarea concurenței, privatizarea deținute de stat întreprinderi și combaterea corupției”. În timp ce BIRD s-a concentrat pe presiuni pentru reforme, din 2004, IFC a oferit finanțare de peste 1 miliard USD celor mai mari companii de agrobusiness din țară.
În 2017, FMI a cerut „o accelerare majoră a reformelor structurale critice”, făcînd eforturi pentru „reforma funciară agricolă pentru ridicarea moratoriului asupra vînzărilor de terenuri”, printre alte măsuri de privatizare. În acest scop, a înființat un grup de lucru cu ministerele relevante și Banca Mondială pentru a elabora o legislație care să deschidă piața funciară a Ucrainei și să permită vînzarea terenurilor. Acesta a aprobat în 2015 un Fond extins de 17,5 miliarde USD pentru Ucraina, urmat de un program de împrumut de 3,9 miliarde USD în 2018 – ambele incluzînd reforme legate de crearea pieţei pentru terenurile agricole. Cu aproximativ 64% din populație care se opunea creării unei piețe funciare, FMI a lansat o campanie de informare publică în 2017 în încercarea de a obține sprijin pentru reformă. În 2019 și 2020, au izbucnit ample proteste și mitinguri împotriva modificărilor aduse legilor care reglementează vînzarea terenurilor agricole. O mare parte din această opoziție provine din faptul că mulți ucraineni consideră că legea reformei funciare va exacerba corupția în sfera agricolă și va consolida controlul acesteia de către interese puternice. Pentru mulți cetățeni, cea mai gravă problemă a legii ține de posibilitatea ca oligarhii și interesele străine să obțină proprietatea asupra pămîntului prin exploatarea sistemelor judiciare și de reglementare ale țării care sunt incapabile de orice rezistență sau control.
În ciuda acestei opoziții larg răspîndite, la 31 martie 2020, Ucraina a adoptat o lege care legaliza vînzarea terenurilor agricole și anula moratoriul de 19 ani al țării privind tranzacțiile cu terenuri. Încheierea moratoriului a făcut parte dintr-o serie de reforme politice condiționate de FMI pentru un pachet de împrumuturi de 8 miliarde de dolari. Confruntată cu o criză economică profundă, cu un război civil în desfășurare și cu escaladarea rapidă a pandemiei de COVID-19, Ucraina risca să ajungă în incapacitate de plată fără pachetul de împrumuturi. Momentul de adoptare a proiectului de lege a coincis cu starea acasă obligatorie în contextul COVID-19, măsurile sanitare interzicînd efectiv orice alte proteste sau demonstrații.
Cu unele concesii făcute în varianta finală ca urmare a opoziției, Legea 552-IX a instituit o piață funciară în mai multe etape. Începînd din iulie 2021, legea face posibil ca cetățenii ucraineni individuali să cumpere pînă la 100 de hectare. A doua etapă începe în ianuarie 2024 și va ridica limita la 10.000 de hectare și va permite vînzările către persoane juridice. Începînd cu primul an de deschidere a pieței funciare, după iulie 2021, au fost semnate 111.307 tranzacții de teren, care acoperă 262.679 de hectare de teren. Se menține o interdicție de lungă durată pentru persoanele fizice și companiile străine să cumpere terenuri în Ucraina, deși acestea își păstrează capacitatea de a închiria terenuri. Totuși, puținele concesii incluse în versiunea finală a proiectului de lege sunt inadecvate pentru a împiedica acumularea în continuare a dreptului de proprietate asupra terenului. De exemplu, interzicerea proprietarilor străini sau necunoscuți de a achiziționa terenuri ar necesita urmărirea și aplicarea legii, fapt care este foarte puțin probabil să se materializeze în sistemul economic global actual în care companiile și filialele își schimbă constant proprietarii și sunt finanțate și deținute fără transparență. În plus, nivelul foarte ridicat de îndatorare al întreprinderilor agricole ucrainene pune interdicția în discuție. Deoarece un număr mare dintre creditorii acestor agrobusiness sunt bănci occidentale și instituții financiare internaționale, în caz de neplată, terenurile și activele lor ar fi probabil preluate de acești creditori, ceea ce ridică întrebări legale și practice, avînd în vedere că legea funciară împiedică entități străine să achiziționeze terenuri agricole în țară.
O PIAȚĂ FUNCIARĂ ÎN BENEFICIUL OLIGARHILOR, MARILOR AGROBUSINESS, INVESTITORILOR ȘI CREDITORILOR STRĂINI
Guvernul și instituțiile internaționale au promovat reforma funciară ca o modalitate de a „debloca” întregul potențial al terenurilor agricole ucrainene, făcînd sectorul agricol mai atractiv pentru investitorii internaționali. Argumentul principal propus a fost că va avea un „impact pozitiv asupra creșterii economice”. Potrivit Băncii Mondiale, ridicarea moratoriului asupra vînzărilor de terenuri ar adăuga aproximativ 1-2% la rata anuală de creștere a PIB-ului Ucrainei timp de cinci ani. Cu toate acestea, se așteaptă că această creștere va veni în principal din „extinderea producătorilor cu productivitate mai mare și stimulente pentru producătorii cu productivitate mai scăzută fie pentru a-și îmbunătăți performanțele, fie pentru a renunța, pe măsură ce prețul terenurilor crește”. Astfel, instituția se așteaptă în mod explicit ca legea reformei funciare să elimine fermierii mai săraci și mai mici din agricultură și să ajute la creșterea exploatațiilor de pămînt mai mari.
În august 2022, cele mai mari întreprinderi agricole care operează în țară controlau aproximativ 4,4 milioane de hectare de teren. Odată ce limitările legale sunt ridicate în 2024 și persoanele juridice pot achiziționa pînă la 10.000 de hectare, aceste întreprinderi agricole își vor putea extinde și mai mult accesul la pămînt, proces care este deja în joc. În octombrie 2021, Kernel, de exemplu, a anunțat planuri de a-și mări terenul la 700.000 de hectare, în creștere de la 506.000 de hectare la acea vreme. În mod similar, MHP, care controlează în prezent 360.000 de hectare de teren, încearcă să-și extindă terenul la 550.000 de hectare. De asemenea, MHP eludează restricțiile privind achiziționarea de teren solicitînd angajaților săi să cumpere teren și să-l închirieze companiei, fapt care duce în continuare la acumularea terenului.
Crearea unei piețe funciare este, prin urmare, de natură să extindă cantitatea de teren agricol în mîinile oligarhilor și al marilor firme din agrobusiness. Aceasta a fost îngrijorarea multor ucraineni, care se tem că din cauza corupției teribile din țară și a neputinței statului de drept, micii fermieri vor avea puține căi de a-și afirma drepturile în fața concurenței crescînde din partea întreprinderilor agricole.
SPRIJIN PENTRU AGROBUSINESS, NU PENTRU MICII FERMIERI
În timp ce instituțiile financiare au insistat că una dintre prioritățile lor este consolidarea instituțiilor anticorupție din Ucraina, reformele pe care le-au impus ridică preocupări majore. Beneficiarii principali ai reformei funciare vor fi probabil actorii din agrobusiness și oligarhii care și-au construit averea în timpul valului inițial de privatizare. Oligarhii controlează deja părți vaste din resursele țării: 10% dintre cei mai bogați ucraineni dețin aproape 60 la sută din averea Ucrainei. Alte reforme, inclusiv liberalizarea sectorului energetic, privatizarea întreprinderilor de stat, restructurarea sectorului financiar și revizuirea sistemului de pensii, ridică preocupări similare – și anume că ar crește inegalitatea, îmbogățind paradoxal oligarhia față de care FMI, BERD și Banca Mondială pretind că se opun prin măsuri anticorupție. În plus, susținînd marile companii din agricultură, instituțiile financiare internaționale subvenționează de fapt un model industrial de agricultură bazat pe utilizarea intensivă a stimulilor sintetici, a combustibililor fosili și a monoculturii pe scară largă – metode demult dovedite a fi distructive din punct de vedere ecologic și social. Impacturile negative includ pierderea biodiversității și a fertilității solului, emisiile mari de carbon, degradarea solului și contaminarea chimică a solului și a apei, cu impact semnificativ asupra sănătății umane, animale și planetare.
În schimb, după cum arată cercetările recente, micii fermieri din Ucraina au demonstrat tenacitate și un potențial mare de a conduce extinderea unui model diferit bazat pe agroecologie, durabilitatea mediului și producția de alimente sănătoase. Fermierii mici și mijlocii din Ucraina joacă, de asemenea, un rol crucial în garantarea securității alimentare a țării. Ei produc peste 50% din producția agricolă a țării, inclusiv 99% din cartofi, 89% din legume, 78% din lapte și 74% din carnea de vită. Cu toate acestea, majoritatea fermierilor mici au acces foarte limitat la finanțare, ceea ce favorizează fermele mari și afacerile agricole. Băncile lucrează în principal cu fermieri ale căror exploatații depășesc 500 de hectare. Mai mult, dacă împrumuturile sunt acordate fermelor mai mici, acestea necesită o documentație complicată și tind să fie pe termen scurt, precum și de valoare mică, cu rate ale dobînzilor ridicate.
Banca Mondială a justificat crearea pieței funciare ca o modalitate prin care micii fermieri pot accesa finanțare. Cu toate acestea, instituția se așteaptă ca acest lucru să se întîmple prin intermediul fermierilor care își folosesc propriile terenuri și culturi ca garanție pentru împrumuturi bancare sau prin garanții parțiale de credit, în loc să le finanțeze direct și să pună în aplicare mecanisme de finanțare și instituționale eficiente. Din 2015, prin IFC și în parteneriat cu guvernul Elveției, Banca Mondială au impus încasările din recolte ca o condiție pentru ca micii fermieri din Ucraina să acceseze finanțare. În timp ce IFC susține că veniturile din recolte au permis a 2.000 de mici fermieri să obțină acces la finanțare de 1 miliard USD, această sumă de bani nu provine de la instituția financiară, așa cum este cazul marilor afaceri agricole, ci în schimb presupune ca fermierii să-și folosească recoltele viitoare ca garanție pentru a asigura finanțarea capitalului.
PLANURI DE RECONSTRUCȚIE POSTBELICĂ PENTRU A PRIVATIZA ȘI MAI MULT
Datoria externă uluitoare și în creștere a Ucrainei face probabil ca reconstrucția să fie dictată de instituțiile financiare internaționale și de interesele străine, care au indicat deja că își vor folosi pîrghia împrumuturilor pentru a privatiza în continuare sectorul public al țării și pentru ca Ucraina să-și liberalizeze agricultura. Datoria externă a Ucrainei – estimată la 132 de miliarde de dolari în 2020 – a continuat să crească din cauza războiului. În 2022, BERD, FMI și Banca Mondială au aprobat împrumuturi suplimentare de aproape 7 miliarde USD pentru țară. În august 2022, după luni de presiune, creditorii Ucrainei au convenit să înghețe pe doi ani plățile pentru obligațiuni internaționale de 20 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, acest acord exclude creditorii majori, inclusiv FMI și Banca Mondială. În orice caz, aceste împrumuturi vor trebui în cele din urmă să fie rambursate, împreună cu taxele asociate, comisioanele și dobînda care continuă să crească, blocînd Ucraina într-un ciclu de obligații de datorie imposibil de susținut.
În 2022, Ucraina a cheltuit 4,3 miliarde de dolari pentru a-și gestiona datoria. În ciuda războiului, a rambursat Băncii Mondiale 496 milioane USD și FMI 2 miliarde USD (plus 312 milioane USD în taxe și dobînzi) în același an. Aceste rambursări ale datoriilor apasă greu într-o economie deja puternic încercată de război și de criza economică – depășind ceea ce cheltuiește țara pentru sectoarele-cheie. De exemplu, cheltuielile educaționale pentru 2022 au fost de 1,6 miliarde de dolari, cu 400 de milioane de dolari mai puțin decît rambursarea către FMI. Povara paralizantă a datoriilor Ucrainei înseamnă că aceasta se va confrunta probabil cu presiuni semnificative din partea creditorilor săi, a deținătorilor de obligațiuni și a instituțiilor financiare internaționale cu privire la modul în care ar trebui realizată reconstrucția sa postbelică, estimată la 750 de miliarde de dolari USD. Deja instituțiile financiare internaționale solicită Ucrainei să promoveze „agenda de activare a pieței care era în curs înainte de război”, inclusiv privatizare, dereglementare și reducerea cheltuielilor sociale. O lucrare din aprilie 2022 a Băncii Mondiale, intitulată „Relief, Recovery, and Resilient Reconstruction” afirmă că „reconstrucția postbelică poate oferi o oportunitate de a gîndi diferit despre serviciile sociale, [...] orientate spre un nou model de îngrijire care nu mai este în primul rînd bazat pe instituție (de exemplu, orfelinate, cămine pentru bătrîni, instituții pentru persoanele cu dizabilități), ci orientat către îngrijirea la domiciliu și în comunitate”. Acest lucru ar eroda serviciile sociale publice și ar plasa responsabilitatea pentru sprijinul social exclusiv asupra indivizilor. În domeniul agriculturii, Banca Mondială afirmă că reconstrucția Ucrainei va necesita „liberalizarea în continuare a pieței terenurilor agricole” și extinderea „programului de încasări pentru a atrage capital privat”. În mod similar, Conferința de redresare a Ucrainei, care a avut loc în iulie 2022, a cerut privatizarea „întreprinderilor lipsite de importanță vitală”, oferind „acces la finanțare cu un cost competitiv al capitalului prin sprijinirea creșterii creditelor” și îmbunătățirea „facilității de a face afaceri printr-o inițiativă de dereglementare și externalizare în masă.” Raportul Ukraine Reform Tracker prezentat la conferință a sugerat că „momentul postbelic poate reprezenta o oportunitate de finalizare a reformei funciare dificile prin extinderea dreptului de a cumpăra terenuri agricole persoanelor juridice, inclusiv celor străine”. Totul este astfel pregătit pentru concentrarea în continuare a terenului în mîinile oligarhi, intereselor străine și marilor companii agricole. Totuși, „momentul postbelic” ar trebui să fie o șansă pentru exact opusul acestui proiect, și anume pentru reproiectarea unui model economic care nu mai este dominat de oligarhie și corupție, ci în care pămîntul și resursele sunt controlate de toți ucrainenii în folosul lor.
(Selecție și traducere de Gheorghe Fedorovici. Pentru textul integral, vezi la https://www.oaklandinstitute.org/sites/oaklandinstitute.org/files/takeover-ukraine-agricultural-land.pdf.
Această traducere nu aparține Institutului Oakland și nu trebuie considerată o traducere oficială a Institutului Oakland. Institutul Oakland nu este responsabil pentru nici o observație sau eroare din această traducere.)