Sf. Ștefan cel Mare s-a aliat constant cu foștii lui dușmani împotriva foștilor aliați: cu turcii, cu polonii, cu tătarii, cu ungurii, cu muntenii. Unii erau păgîni, alții, cu excepția muntenilor, catolici. Exemplul lui ne demonstrează că o cauză ortodoxă poate fi apărată și cu ajutorul unor forțe ne-ortodoxe. Însă nu a considerat niciodată că alianța cu păgînii sau ereticii îi transformă pe aceștia în creștini ortodocși. Sfîntul domnitor nu uita că tătarul este tătar, iar dacă acesta ar fi pretins că „toți oamenii sunt creștini în sufletul lor”, Ștefan nu ar fi răspuns diplomatic prin „da, iar toți oamenii sunt tătari în sufletul lor”, ci i-ar fi scos sufletul ca să-i demonstreze că se înșală. Din fericire, pe vremea aceea fiecare om era ceea ce era. Astăzi fiecare pretinde că este ceea ce pretinde că este, iar ortodoxul român îi crede pe toți.
Spre deosebire de Sf. Ștefan cel Mare, ortodocșii de astăzi sunt înclinați să prelungească caracterul cauzei ortodoxe asupra tuturor aliaților – asiatici sau apuseni – fiind incapabili sau chiar refuzînd să vadă că în felul acesta ajung să fie folosiți pentru o cauză străină sau opusă ortodoxiei. De aceea, mi se par de dorit mai degrabă alianțele cu indivizii care s-ar opune identificării lor ca „atleți ai creștinismului” decît cu ortodocșii hotărîți să transforme intențiile conservatoare în proiecte globale. Prefer un progresist ateu unui progresist ortodox. Prefer o alianță cu Hoarda de Aur decît cu Hoarda Globală, oricît de păgînă ar fi cea dintîi și oricît de ortodoxă ar fi cea din urmă. Nu este vorba despre faptul că păgînul ar inspira mai multă încredere, ci despre faptul că acesta nu s-ar gîndi niciodată să folosească ortodoxia pentru salvarea democrației, pieței libere și societății deschise așa cum numai păgînul ortodox știe să o facă (de altfel, păgînul ortodox folosește ortodoxia și pentru salvarea păgînismului).
Din acest motiv nu voi putea susține inițiative precum petiția prin care se cere interzicerea ideologiei de gen în învățămîntul public din România (https://www.ocdl.ro/petitie-protejarea-elevilor-de-ideologia-de-gen/?fbclid=IwAR2Z9JAVrym4WwK_tYGDU_iFf-g07fFPzY6fxZUv8e1iOCMY92vuFMw6i_k). Consider că promovarea oricărei ideologii ar trebui interzisă în școală, în timp ce curentele ideologice principale ar trebui prezentate în toate aspectele și consecințele lor pozitive și negative. Pe lîngă disciplina școlară opțională Educație Socială și Financiară, ar trebui inclusă și o disciplină asemănătoare legată de familiarizarea elevilor cu gîndirea ideologică. Pentru că ei sunt ideologizați încă din ciclul primar și mai ales ulterior în cadrul orelor de limbă română, de limbi străine, de istorie, educație civică și dirigenție. În cadrul acestor discipline este indusă o mentalitate feministă, iar patriotismul naționalist este diabolizat, modelul bun și corect fiind cel al patriotismului cosmopolit/globalist (sper că voi reuși să revin într-un text separat asupra acestui aspect).
Ideologia de gen nu este o anomalie sau un accident, ci rezultatul inevitabil al liberalismului susținut de segmentul creștin educat din România. În ciuda descrierii ideologiei de gen ca barbarie neomarxistă, rădăcinile ei sunt înfipte mai degrabă în umanismul creștin, în civilizația occidentală și în modernitatea europeană timpurie, prezentate de atleții recenți ai creștinătății (https://www.ocdl.ro/lansare/ vezi și această imagine https://photos.google.com/share/AF1QipMg29-jkjzoArRHXf9Gdx51c63QSet291U3UCSHXcxcIBW0QsfOEiOFyVnfAbH7eg/photo/AF1QipMGBznmsAJc4yHB6ysMhQxTWgopSRKuQrdMR_Sn?key=ekpueHYzaldOcjNhdGp4bmMtMVA0R0tDSXdWSm1n) ca tot atîtea soluții salvatoare.