În vechea ortodoxie, reacția la anunțul morții cuiva însemna o mărturisire de credință pe de o parte într-un Dumnezeu care nu era doar milostiv, ci și Judecător suprem, iar, pe de altă parte, într-o fire umană stăpînită de păcat. Se răspundea așadar prin „Dumnezeul să-l/s-o ierte”, o formulă care afirma un Dumnezeu Mîntuitor și un om care avea nevoie de o mîntuire pe care nu o putea primi decît de la acest Dumnezeu.
Și în noua ortodoxie moartea cuiva este anunțată sau însoțită de o mărturisire de credință. De o nouă mărturisire de credință. Celui adormit i se urează „drum lin printre stele” (sau spre stele) dacă este mirean, în timp ce despre clerici aflăm că „s-au ridicat la ceruri”, fapt care putea constitui un puternic argument în favoarea hirotonirii dacă nu ne-ar fi fost limpede deja că oricum, indiferent de ce credem și cum trăim, ajungem în cer: destinul nostru veșnic e scris în stele (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/02/ortodoxia-galactica.html)!
Pentru noua ortodoxie, în urma morții omul își poate ocupa în sfîrșit locul său din cer. Vechiul cer ortodox era locul îngerilor, sfinților și al Sfintei Treimi. Nou cer ortodox nu are decît stele, iar printre ele – sau deasupra lor –, oamenii care au murit. Indiferent de steaua pe care ar fi urmat-o Cei Trei Magi, ei ar fi ajuns la aceeași revelație, la același dumnezeu: la cel din sufletul omului.
Noua ortodoxie denunță pericolul materialismului, grava amenințare a neomarxismului, deși ea rezistă acestor falsificări ale realității doar pentru că este deja stăpînită de rătăcirea opusă. Noua ortodoxie este imună la materialism doar pentru că este intoxicată de spiritualism. Nu poate cădea în materialism pentru că este căzută deja în lumea Ideilor.