Înlocuirea omului nu se poate realiza decît la oraș. Țăranul este prea fundamental pentru a putea fi înlocuit. Țăranul dispare doar. Nu există un țăran impersonal care l-ar putea înlocui. Actualul locuitor de la sat nu este un alt fel de țăran, ci individul înlocuit deja de la oraș.
A-l numi pe Țuțea „țăran imperial”, cum propune Pleșu (https://www.fericiticeiprigoniti.net/petre-tutea/515-un-taran-imperial), este o încercare de a-l înlocui nu doar pe Țuțea, ci și pe țăran. Țăranul nu poate fi imperial, nu poate fi decît local. Conștiința împletită de moștenitor al pămîntului strămoșilor lui și al Împărăției Tatălui nu are nimic imperial în ea. Împărăția Tatălui este tot o gospodărie, chiar dacă ceva mai întinsă.
Adevărul, binele, frumosul sunt realități locale, imediate, personale și tocmai de aceea sunt universale. Este mai mult bine într-un singur sat decît într-un întreg imperiu, iar binele dintr-un sat stăpînit de un imperiu este posibil prin natura locală a realității, care rămîne inaccesibilă imperiului.