Spiritualitatea sincretică răspîndită în ortodoxia românească actuală nu este un aliat împotriva ateismului, ci o cale spre ateism. O spiritualitate redusă la o vagă stare interioară de bine duce la relativism, care nu este decît anticamera indiferentismului.
Poate că atenția acordată de părintele Stăniloae înțelegerii teologice a persoanei a fost determinată și de o anticipare a crizei spiritualității ortodoxe, vizibilă și în prestigiul de care se bucură în BOR tocmai acele personaje care au favorizat în ultimele două decenii redefinirea ortodoxiei.