Pagini

Oameni și Locuri

sâmbătă, 25 noiembrie 2023

Despre originile creștine ale transumanismului actual

 

Credința apuseană în caracterul creat al harului a dus inevitabil la credința în autonomia naturii create în raport cu harul, presupunînd că autonomia rațiunii nu a constituit premisa majoră a înțelegerii harului în apus. De fapt, teoria transumanistă actuală a progresului speciei umane prin upgradare a minții nu este atît o secularizare a învățăturii despre mîntuire, ci o aplicare biotehnologică a teologiei catolice a mîntuirii omului prin îmbunătățirea lui cu ajutorul unui mijloc supranatural, dar creat: dacă omul poate fi salvat printr-un instrument creat, atunci important este instrumentul. Prin urmare, creatorul acestui instrument poate fi și omul la fel de bine ca Dumnezeu în măsura în care își asigură know-how-ul. Cum era de așteptat, această învățătură catolică greșită a fost preluată de spurcăciunile ortodoxe din BOR sub forma pretins spirituală a dezvoltării personale. În definitiv, dacă îl ai pe Dumnezeu în tine ai tot ce-ți trebuie pentru a-ți upgrada singur sufletul. Ortodoxul merge cu Dumnezeu înainte, în sensul că îl lasă pe Dumnezeu să o ia înainte întrucît el știe cum să se vindece și singur.

Sigur, în mediul ortodox cultivat acesta nu este singurul adevăr întîmpinat cu neîncredere. De fapt, îți dai seama că ai de-a face cu un ortodox educat după surprinderea cu care întîmpină orice adevăr și mai ales adevărurile de credință. De pildă, în special ortodocșilor antimarxiști le-ar veni greu să admită că inițiativa demolării sau transformării bisericilor nu-i aparține comunismului ateu, ci creștinismului apusean. Înainte ca reformații și catolicii să distrugă bisericile ortodoxe din țările ocupate, și le-au distrus reciproc vreme de cîteva sute de ani. După care au început să și le distrugă singuri începînd cu secolul 19, epoca care a marcat Revoluția industrială, urbanizarea masivă și triumful liberalismului. Electricitatea era văzută ca o manifestare a harului, care putea chiar să învie morții, așa cum energia verde și mediul digital sunt percepute astăzi ca mijloace ale dobîndirii nemuririi virtuale: o energie regenerabilă nu poate să nu regenereze la nesfîrșit. Ce anume regenerează? Nu atît viață, cît energie. Or, tocmai acesta este rolul noii spiritualități ortodoxe, care a redefinit realitatea și posibilitatea cunoașterii și participării la ea într-un mod pretins holistic care o face compatibilă atît cu știința contemporană (în plan teoretic prin paralele cu fizica cuantică și în planul aplicațiilor tehnologiilor inteligente), cît și cu toate celelalte tradiții spirituale.  

Noile generații de occidentali trec pe lîngă teatre, galerii de artă sau cluburi fără să știe că multe dintre acestea mai erau biserici cu doar cîteva decenii în urmă (https://www.edinburghnews.scotsman.com/heritage-and-retro/retro/13-edinburgh-former-church-buildings-which-are-now-familiar-in-new-roles-including-theatres-galleries-bars-4260820). Chiar Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a inaugurat în 2002 o galerie de artă (Queen’s Gallery, vizavi de Parlamentul Scoției) în incinta unei  biserici scoțiene construită în 1850. Tot astfel, noile generații de ortodocși trec pe lîngă bisericile ortodoxe fără să știe că acestea erau cu numai două decenii în urmă temple ale Duhului Sfînt și locuri ale nașterii și restaurării persoanei înainte de a fi transformate în generatoare de energie sacră necesară Marii transformări a omului într-o specie superioară pe cît de inteligentă, pe atît de anti-personală.