Se-ntîmplă ca victimele unui accident sau abuz violent să intre într-o stare de șoc care le face să-și contemple impasibile dezastrul în care au ajuns, privindu-și cu detașare părțile separate de trupul afectat de accident sau pierderea propriei integrități în fața unui abuz fizic sau psihic. Această absență a reacției este vizibilă și în planul unei violențe de natură spirituală. Majoritatea populației din România se află într-o stare de șoc care o împiedică să perceapă starea de FUBAR spiritual, adică de oameni distruși dincolo de posibilitatea de a fi recunoscuți în umanitatea lor în ciuda faptului că-și păstrează trăsăturile caracteristice ale individualității lor. Ortodocșii români își dovedesc și aici superioritatea față de toți ceilalți oameni depersonalizați cu metodă, încercînd să meargă cu Dumnezeu înainte în ciuda faptului că nu mai sunt în stare nici măcar să se tîrască.
Această impasibilitate reprezintă de fapt aspectul cel mai înfricoșător al genocidului spiritual realizat de elita intelectuală cu sprijinul direct și indirect al ierarhiei ortodoxe ajutată de idioții utili și de ceilalți „mărturisitori” de serviciu din mediul ortodox.