O înțelegere antihristică a Sfintei Scripturi impune atît înlocuirea unor pasaje originale cu altele noi, adaptate imperativelor stării de bine ale noului creștin, cît și atribuirea unei înțelegeri noi pasajelor vechi. În noul creștinism occidental sunt aplicate ambele metode, în timp ce în BOR este aplicată deocamdată doar cea de-a doua.
În epoca antihristică, ispititorii sunt mai ales ierarhii și teologii. Esența ispitei constă în convingerea că știm singuri care este adevărul, care este înțelesul lucrurilor. Dacă în spiritualitatea ortodoxă tradițională exercițiul ascultării de duhovnic îl învăța pe credincios ascultarea de Dumnezeu, în noua spiritualitate ortodoxă ascultarea de duhovnic îl aduce pe om în ascultarea de sine. Este de fapt o iluzie a ascultării de sine, o înșelare strecurată în mintea credinciosului doar pentru a-l ține legat de cei care-i spun ce îi convine, în timp ce va respinge mesajele care-i amenință starea de bine: „va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme” (2 Timotei 4, 3-4).
Ispita urmărește deci înlocuirea autorității lui Dumnezeu cu propria noastră autoritate nu doar în privința vieții de zi cu zi, ci mai ales în ce privește viața veșnică și voia lui Dumnezeu. „Oare a zis Dumnezeu?” Această dilemă strecurată în mintea omului nu urmărește în mod direct contestarea voii lui Dumnezeu. Dacă ar fi încercat acest lucru, satana s-ar da de gol și oamenii i-ar respinge propunerile. Ispita este mai subtilă însă, iar ceea ce ne oferă de fapt este capacitatea noastră nu de a respinge direct cuvintele lui Dumnezeu, ci de a le reinterpreta, de a le redefini potrivit voii și intereselor noastre. În acest scop, diavolul se folosește de calitățile, virtuțile și bunele noastre intenții, deturnîndu-le de la rostul lor, și anume, creșterea noastră în Hristos, în direcția dezvoltării noastre personale.
Prima lecție de mentalitate deschisă și dezvoltare personală a fost aplicată cu succes în episodul ispitirii lui Adam și Eva. Șarpele nu le-a spus oamenilor să nu creadă în Dumnezeu. Satana nu este atît de prost cum cred bieții antimarxiști ortodocși. Le-a spus să creadă în Dumnezeu, dar să creadă și în ei: oare nu asta le-a spus Dumnezeu?