Familia, Biserica și școala din trecut îl ajutau pe om să-și descopere talanții, darurile cu care a venit pe lume sau mai corect spus cu care a fost adus sau trimis în lume. Chiar dacă nu toți părinții trupești le puteau oferi copiilor lor mare lucru în ordine materială, îi ajutau să descopere și să înmulțească talantul lăuntric ca pe o datorie față de Dumnezeu, o lucrare prin care omul își găsea nu doar un rost în viață, ci chiar sensul ei. Regăsim această datorie părintească în vechile rugăciuni ale părinților pentru copii (cele noi sunt tot mai pronunțate psihologice și „mîngîietoare” într-un mod care nu are nimic în comun cu natura mîngîietoare a Duhului Sfînt).
Însă noii părinți nu mai sunt capabili să se roage pentru proprii copii decît în modul întunecat care confundă binecuvîntarea cu norocul. După cum se vede din pasajele postate mai jos din două rugăciuni ortodoxe și una greco-catolică, în trecut se cerea sănătatea copiilor pentru ca aceștia să poată lucra mai stăruitor, deci ca un mijloc, nu ca un scop în viață; se cerea dobîndirea virtuții în primul rînd, nu succes la examene (cu orice preț, chiar dacă copilul nu a învățat) și în căsătorie (chiar dacă fidelitatea propriului copil este opțională); se cerea ca Dumnezeu să-i ajute pe copii să ajungă „fii credincioși ai Sfintei noastre Biserici și să binecuvânteze numele Tău în veci”, nu personalități și VIP-uri; să devină înțelepți prin cunoașterea Legii, nu prin adoptarea dilemei, prin împlinirea voii lui Dumnezeu, nu prin gîdilarea vanității lui Pleșu și a elitei intelectuale în general, iar în rugăciunea greco-catolică din care am atașat un fragment la sfîrșit i se cere explicit lui Dumnezeu să-i ia pe copii din această viață dacă prevede că aceștia își vor pierde mîntuirea (gînd inspirat de teologia predestinării, străină de gîndirea ortodoxă; însă nu predestinarea ar fi motivul pentru care ortodoxul român de astăzi ar ezita în fața unei asemenea posibilități, ci convingerea că mîntuirea nu poate fi pierdută întrucît Dumnezeu este în inima noastră și mai ales în inima copiilor, care de fapt sunt niște îngerași, devenind oameni de-abia după 20 de ani și nici atunci pe deplin, mai ales dacă știu cum să-și redescopere copilul divin din ei cu ajutorul noii spiritualități din parodia de biserică în care a fost transformată BOR în ultimele două decenii).
Ceea ce nu am auzit la predicile ortodoxe despre pilda
talanților este sublinierea faptului că datoria noastră de înmulțire a talanților
ține de faptul că talanții nu sunt ai noștri, așa cum noi nu suntem ai noștri:
și noi, și talanții încredințați, suntem ai lui Dumnezeu. Asta înseamnă că
suntem vinovați nu doar cînd nu ne înmulțim talantul, ci și atunci cînd îl
înmulțim doar pentru noi înșine. Iar acesta este exact lucrul pe care noua familie,
noua Biserică și noua școală, transformate în talent spotter-i, îl cultivă în
copil: cum să se vîndă pe sine mai bine, mai profitabil, cum să se pună în
valoare, cum să iubească osteneala doar pentru beneficiul confortului corespunzător,
cum să își cunoască și să-și apere interesele, care scuză întotdeauna mijloacele
în cazul lui, dar sunt întotdeauna inacceptabile sau cel puțin suspecte în
cazul celorlalți, cum să se facă vizibil sau invizibil în funcție de situație,
cum să se descurce cu oamenii și cu Dumnezeu. Singura datorie despre care li se vorbește este cea față de ei înșiși și în măsura în care o împlinesc, își împlinesc și datoria față de societate. Iar în această iubire nelimitată de sine, orice este permis: iubește-te pe tine și fă ce vrei, acesta este principiul fondator al noii religii de astăzi.
Familia, Biserica și școala din prezent îl învață pe copil cum să schimbe talanții lui Dumnezeu în valuta lumii acesteia. Moneda națională a împărăției lui Dumnezeu nu are valoare în împărăția omului pentru că talantul lui Dumnezeu nu poate fi înmulțit decît în ordinea iconomică a binelui, adevărului și vieții. Doi evangheliști consemnează observația lui Hristos prin care ne îndeamnă să tăiem de la noi organele care ne împiedică să intrăm în împărăția lui Dumnezeu (Matei 18, 8; Marcu 9, 43). Talent spotter-ii în care au fost transformate familia, Biserica și școala îi îndeamnă pe copii să taie de la ei orice putere care-i ține legați de împărăția lui Dumnezeu, împiedicîndu-i să trăiască această viață ca și cum le-ar aparține.
*
Ajută-mi să cultiv în ei bunătatea și printr-o bună creștere să îi fac folositori semenilor. Dă-le lor, Doamne, înțelepciune, ca să cunoască și să voiască binele. Dă-le lor comorile cele cerești ale virtuții, că acestea sunt bogății nepieritoare. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogății pământești care sunt supuse stricăciunii, ci Te rog să le dai trupuri sănătoase și iubitoare de osteneală, ca să poată birui relele vieții. Păzește inimile lor de orice alunecare păcătoasă și apără nevinovăția lor. Rânduiește, Preabunule Stăpâne, ca ei să ajungă prin harul Tău fii credincioși ai Sfintei noastre Biserici și să binecuvânteze numele Tău în veci. (https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/882/#3)
*
Doamne Dumnezeule și Ziditorule al nostru, al Cărui Chip suntem noi, oamenii, pe care ne-ai înfrumusețat și ne-ai ales și pe care ne-ai învățat Legea Ta cea mântuitoare; Cel ce ai descoperit tainele Tale pruncilor, lui Solomon și tuturor celor care Te caută pe Tine, Dătătorule – deschide inima, mintea și gura robilor tăi aceștia, ca să se înțelepțească prin puterea legii Tale și să cunoască învățătura care le este lor de folos pentru slava sfântului Tău nume, pentru folosul și zidirea Sfintei Tale Biserici, pentru înțelegerea binelui și săvârșirea voii Tale. Izbăvește-i pe ei de toate răutățile vrăjmașilor, ocrotește-i pe ei în credința cea creștină și în curăție, în toată vremea vieții lor – ca să se întărească cu înțelepciunea și să împlinească poruncile Tale, și astfel înțelepțiți să preaslăvească preasfânt numele Tău și să se facă moștenitori ai împărăției Tale, căci Tu ești Dumnezeu întru tot milostiv și întru tot bun, și Ție se cuvin toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/882/#10)
*
Rugăciune greco-catolică:
„[…] iar pe fiii noștri binecuvântează-i cu darul Sfântului Tău Spirit, ca să învețe de timpuriu să împlinească cu frică și supunere poruncile Tale. Nu cer de la Tine, Doamne, să le dai bunuri lumești, ci să-i ajuți să fie muncitori și sârguincioși, ca, în starea aceea în care îi vei așeza, să-și poată câștiga cele trebuincioase. Păzește inimile lor de pornirile rele, apără nevinovăția lor de cursele amăgitorilor. Dă-le darul Tău, ca păcatul totdeauna să-l urască din inimă și cu tărie și groază să se ferească de el. Ferește-i de societățile rele, ca să se însoțească numai cu cei buni. Dacă prevezi, atotștiutorule Doamne, că fiii mei vor deveni răi și vor fi rușinea și ocara oamenilor, mai bine primește-i la Tine, înainte de a-și pierde nevinovăția. Iar dacă vezi că vor fi membri de cinste ai neamului omenesc și creștini evlavioși, păstrează-i, Părinte îndurător, prelungește zilele lor și, dacă vei voi, păstrează și viața mea ca să pot termina creșterea lor. Dar dacă ai hotărât despre mine altceva, nu-mi pierd speranța, fie voia Ta sfântă, grijii Tale părintești îi încredințez. Numai aceasta o cer de la Tine: să le porți de grijă totdeauna și să-i sprijinești cu darul Tău sfânt, ca mai apoi, în cer, să sporească și ei ceata aleșilor Tăi; iar când la judecata Ta înfricoșătoare îi vei cere de la mine, să-Ți pot zice: Doamne, pe care mi i-ai dat, aici sunt și nici unul din ei nu a pierit. Amin.”
(http://e-communio.ro/stire10044-rugaciunea-parintilor-pentru-copii)