Pagini

Oameni și Locuri

joi, 29 august 2024

Cînd eșuează o biserică?

 


După cum observam cu aproximativ două săptămîni în urmă, contrar aparențelor, Klaus Iohannis ar trebui considerat cel mai curajos dintre conducătorii României din perioada post-comunistă (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/08/romania-antinomica-si-reprezentanta-ei.html). A avut curajul de a afirma două lucruri pe care societatea românească nu îndrăznea să le rostească, și anume că în viață decisiv este norocul și că statul român este un stat eșuat.

Presupun că un stat eșuează atunci cînd devine incapabil să-și mai împlinească misiunea, indiferent că populația mai are sau nu încredere în el. Însă pentru ca o biserică să eșueze este nevoie de mai mult de-atît. Fiindcă într-o biserică nu ai doar încredere, ci ai poate chiar încă și mai multă speranță. (În această diferență se vede și ticăloșia originară a statului român post-comunist, care i-a solicitat în permanență populației speranță în numele încrederii, trădîndu-le pe ambele cu efectul unei slăbiri grave a speranței, fapt care, evident, nu ar fi fost posibil fără ajutorul interesat al ierarhiei ortodoxe).

Chiar dacă refuzul ierarhiei de a împlini misiunea creștină a bisericii pe care o conduce anunță deja un viitor eșec, acea biserică va eșua efectiv de-abia atunci cînd nimeni nu se va mai aștepta ca aceasta să-și împlinească misiunea, cînd pînă și simpla asociere a acelei biserici cu ideea de misiune va suna surprinzător spre ridicol. De pildă, o biserică eșuată este una ale cărei locașuri de închinăciune sunt transformate în muzee, restaurante, cluburi, săli de spectacol sau, precum în BOR, în spații de recreere care le oferă celor interesați posibilitatea de a aprinde lumînări la un preț accesibil în cadrul unui program convenabil.

Psihoterapia tăierii capului

 

Experiența de zi cu zi confirmă concluzia dintr-un articol apărut recent în Ziarul Lumina, potrivit căreia „[c]ultura are o influență măsurabilă asupra creierului nostru și, ca urmare, a comportamentului nostru” (https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/comunitatea-zideste-persoana-umana-116982.html). Astfel, dacă comparăm mesajul BOR de pînă la întronizarea lui Daniel Ciobotea ca patriarh cu cel de după, vom descoperi două feluri opuse de influență, și anume una tradițională (adică biblică, apostolică și patristică) pînă în 2007 și o alta tot mai liberală, mai gnostică și mai păgînă din 2007 încoace. Semnele sunt evidente chiar în articolul citat, unde organul receptor și determinant în om este creierul, deci un element palpabil, concret, real, și nu sufletul, mintea (în sensul antropologiei patristice, nu în cel neuroștiințific adoptat de noua ortodoxie românească), inima sau duhul omului, elemente care nu pot oferi măsurători precise, verificabile științific.

Prin adoptarea discursului psihoterapeutic, noua ortodoxie urmează un drum alternativ celui deschis de Hristos prin jertfa Sa. Este un drum științific, adică sigur, o alternativă lipsită de suferință și de credință în Hristos. Și cu toate că această cale, propusă de Petru, a fost denunțată de Hristos drept o cale a satanei (Matei 16, 21-24), liderii ortodocși au făcut din ea Calea noii ortodoxii.

Influențată de satanismul culturii terapeutice actuale, noua ortodoxie ne învață cum să ne dăruim iubire, cum să ne iertăm singuri, cum să ne împăcăm cu noi înșine, cum să credem și să ne încredem în noi. Este o cale sigură întrucît pe de o parte este confirmată științific, iar, pe de alta, are rădăcini duhovnicești, ne asigură un alt reprezentant al BOR, Pr. Eugen Tănăsescu, un om care părea să fie normal la cap cu doar cîțiva ani în urmă (https://ziarullumina.ro/opinii/editorial/psihoterapia-si-radacinile-ei-duhovnicesti-191919.html). E de așteptat așadar ca în Săptămîna Mare liderii ortodocși să ne vorbească despre armonia răstignirii, despre pacea prin tortură și despre împlinirea personală prin lepădarea de mintea lui Hristos și dezvoltarea creierului propriu.

 

miercuri, 28 august 2024

Să votăm pentru Lasconia, adică pentru o „Românie mai firească”

 

„[…] De fapt, în toamnă nu o să avem de ales între răul cel mic și cel mare, ci, pentru prima dată, pentru o alternativă reală. Rețineți această bonne nouvelle! 

[…] Revenind la Elena, sunt convins că ea este o provocare politică de bun augur pentru o țară ținută prizonieră de acordul transpartinic, de duhul stăpânirii care, la final, anulează democrația. Că nu are probabil șanse, mai ales știind cum a fost cumpărată engros media de la noi, asta nu ne taie elanul de a visa, inclusiv votând, la o Românie mai firească, mai în pas cu timpul în care trebuie, cu pistolul la tâmplă, să își confirme viabilitatea. Concret, fără metafore.”

(Radu Preda, „Untold, Biserica & Lasconi”, Podul, 16 august 2024. Vezi textul integral la https://podul.ro/articol/24224/untold-biserica-lasconi)