În primul deceniu post-comunist, un candidat la prezidențiale care ar fi răspuns prin „Ghinion!” la întrebarea „alții de ce nu au reușit ca prin muncă cinstită să aibă șase case?” (https://www.youtube.com/watch?v=rG76A0k8OQQ) și-ar fi anulat brusc orice șansă de a cîștiga și probabil că ar fi rămas în istorie doar pentru această replică. Dar în noua societate românească, apărută doar o generație mai tîrziu, alegerile au fost cîștigate exact cu această replică. Pentru că între timp românii au înțeles că munca cinstită, educația și caracterul moral sunt numai pentru fraieri. Succesul dublu al lui Iohannis este explicabil astfel prin curajul său de a recunoaște public faptul că în viață contează și te ajută orice altceva decît munca cinstită. Prin urmare, el a fost ales pentru puterea lui de a declara public lucruri pe care românii începeau să le admită doar în gînd.
Între actualii candidați la prezidențiale, Lasconi se detașează prin puterea ei evidentă de a face lucruri pe care nici un alt politician dintre cei care și-au anunțat pînă acum candidatura nu este capabil să le facă, iar dacă încearcă, rezultatul nu poate fi decît ridicol. Astfel, Lasconi este prezentă nu doar la sărbătorile seculare de tipul Untold, unde participă la ceea ce ea descrie drept „reinventarea comunității românești” (https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=1015457377031801&id=100057026456960&_rdr), ci și la sărbătorile Bisericii, într-un mod „discret, în public, nu în vreo lojă sau estradă oficială” (https://r3media.ro/cand-romania-pare-sa-ne-incapa-pe-toti-progresisti-si-conservatori/).
Lasconi pare hotărîtă să aprecieze orice opțiune a indivizilor, orice formulă de identitate cîtă vreme aceasta nu este exclusivă (corespunzînd astfel ortodoxiei incluzive, despre care am scris în ultima vreme. Vezi, de pildă, la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/07/fericiti-cei-incluzivi-ca-lor-este.html și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/ortodoxia-incluziva-si-societatea.html sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/04/ortodoxia-incluziva.html). În acest sens, Lasconi a satisfăcut și depășit totodată criteriul dilematic, care pretinde că orice adevăr trebuie luat cu un grăunte de sare. În noua ortodoxie, supusă condiției dilematice care contrazice Evanghelia opunînd sarea adevărului, Lasconi este un munte de sare care face ca orice adevăr să fie posibil: de la feminism și familia-care-ți-convine la conservatorism și familia tradițională, de la progresism la creștinism. De la vechi la nou, Lasconi nu respinge nimic, nu refuză și nu condamnă pe nimeni, ci găsește un loc pentru fiecare. Prin Lasconi, plaiul mioritic este adus în întîmpinarea civilizației occidentale și primește consistența care poate exclude în sfîrșit asocierea lui cu fecala. Cuprinsă în inima Elenei Lasconi, e de așteptat că inima României să se bucure de comparații opuse celor formulate de Patapievici în Politice.
Dacă aceste așteptări nu sunt transmise încă explicit în zona segmentului educat, poate fi și pentru că ele există deja, fiind posibil totuși ca Lasconi să fie prezentată în viitorul apropiat ca un corespondent românesc al Kamalei Harris într-o eventuală confruntare cu George Simion (deja Dilema veche i-a recunoscut lui Harris aurora sfințeniei pluralismului în lupta ei cu intolerantul și bigotul Trump, https://www.dilema.ro/din-polul-plus/religia-la-alegeri). Ele sunt în schimb transmise abil electoratului ortodox fundamentalist, încă insuficient de pregătit să accepte că fiecare individ își poate găsi drumul lui spre adevăr, un drum adevărat și legitim doar în măsura în care duce la propriul nostru adevăr, dacă înțeleg corect evanghelia religiei pluralismului așa cum apare în ultimele două pasaje din articolul din Dilema veche menționat mai sus.
Românul era înțelegător, dar nu era tolerant. Astăzi este tolerant, dar a încetat să mai fie înțelegător. Pentru omul înțelegător există limite, pentru tolerant limitele sunt un scandal care trebuie anulat sau depășit. După aproximativ două decenii de efort general depus în societate și în BOR în vederea schimbării mentalității românului, el a încetat să mai distingă între diferențe pe măsură ce și-a pierdut înțelegerea care-i permitea să facă aceste diferențe. Singurele diferențe de care mai suntem capabili astăzi sunt orientate împotriva înțelegerii, fapt care ne lipsește pînă și de șansa de a mai ajunge la mintea noastră cea de pe urmă.
Românul incluziv se regăsește în Lasconi, iar Lasconi pare singurul candidat suficient de puternic pentru a descuraja tendințele de excluziune nu prin condamnare sau ignorare, cum procedează ceilalți candidați, ci prin cuprinderea lor. Lasconi promite să fie candidatul capabil să combine contrariile, unificîndu-le într-o compoziție elastică, dar stabilă, feminină și maternă, dar puternică și lucidă, transformînd contradicțiile în antinomii creatoare și sărbătoarea pomenirii unui sfînt într-o „reuniune antinomică”:
„Chiar și Elena Lasconi, prin propria înfățișare, părea să împace câteva din aceste antinomii sau diferențe: purtând pe cap o splendidă maramă argeșeană («de o sută de ani»), peste o rochie modernă, cu gust, de un roz strălucitor. Nou și vechi, cochetărie feminină, combinată însă nu cu frivolitate, ci cu o căutare spirituală, ca și cu grija de a fi aproape de câmpulungeni, în tot ceea ce contează realmente pentru ei. Iar câmpulungenii par să aprecieze acest interes, judecând după popularitatea și simpatia cu care o înconjoară.” (https://r3media.ro/cand-romania-pare-sa-ne-incapa-pe-toti-progresisti-si-conservatori/)
