„Cînd cineva știe că este posibil să ucizi fără a risca nici pedeapsa, nici vina, se ucide; sau cel puțin lumea îi înconjoară pe cei care ucid cu zîmbete încurajatoare.”
Simone Weil (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/10/simone-weil-esentiala-este-atitudinea.html)
Ortodoximea este indignată că actualul Prim-Ministru al României se declară „100% pentru dreptul la avort” (https://www.youtube.com/watch?v=CKUDTs7mIl8, 07:40), în condițiile în care dl Ciolacu se consideră creștin. Dar poate că problema nu este doar că un creștin susține avortul, ci mai ales că cineva care susține avortul se poate considera creștin. Pentru că te poți considera creștin în timp ce susții lucruri incompatibile cu creștinismul doar în măsura în care ai o înțelegere greșită a creștinismului, ceea ce te face să ai o înțelegere greșită despre toate celelalte lucruri. Ca și în cazul mărturisirii de credință legionară, întemeiată pe convingerea că reprezintă esența ortodoxiei românești inclusiv în acțiunile criminale, este necesară existența unei ortodoxii deviante pentru a crede că este posibilă o acceptare creștină a crimei prin avort.
În loc să refacă continuitatea cu trecutul apostolic și patristic, ortodoxia românească din ultimele decenii a recuperat formele aberante ale ortodoxiei interbelice, echilibrîndu-le cu formele aberante ale creștinismului liberal actual, eliminînd practic ortodoxia tradițională, pe care a înlocuit-o cu o nouă ortodoxie. Această nouă ortodoxie este compatibilă cu orice, după cum a demonstrat-o în mod incontestabil atitudinea românilor față de referendumul pentru familie din 2018, boicotat în proporție de 80%, fapt care-l plasează pe dl Ciolacu, care afirmă că nu este de acord cu căsătoriile legale între persoane de același sex, în minoritatea conservatoare în privința căsătoriei în timp ce prin susținerea necondiționată acordată avortului liderul pesedist se află în majoritatea progresistă.
Noua ortodoxie a devenit dominantă prin clerici precum duhovnicul domnului Ciolacu, care a încurajat, spovedit, împărtășit și i-a dat binecuvîntarea pentru a candida la funcția de președinte (de la min. 18:00) unui om care se declară 100% pentru dreptul la avort. Potrivit propriei mărturii, dl Ciolacu are o conștiință curată întrucît „nu a făcut nimic rău în viață”, „nu are păcate de moarte” și, prin urmare, a plecat de la duhovnic „împăcat cu sine”, deși scopul spovedaniei este să te împace cu Dumnezeu. La fel de împăcat cu sine ca în momentul în care s-a declarat 100% pentru dreptul la avort. Dar dacă dl Ciolacu ar fi fost creștin, ar fi știut că avortul, în orice moment al sarcinii, este considerat omucidere de Biserică. Însă noua ortodoxie românească are puterea să ne împace cu noi înșine în orice moment al lepădării noastre de Hristos și să ne facă să credem că nu avem păcate de moarte, oferindu-ne binecuvîntarea și Sf. Euharistie chiar în timp ce susținem crima, indiferent că este îndreptată împotriva copiilor nenăscuți, împotriva membrilor ocultei mondiale, împotriva bolnavilor cu șanse mici de însănătoșire sau doar ca mijloc de constrîngere a populației în momente critice.
Ușurința cu care românii ortodocși acceptă uciderea ca pe un rău necesar este determinată de gnosticismul camuflat în noua ortodoxie, care face ca omul să fie identificat în mod esențial doar cu sufletul lui nemuritor. În noua ortodoxie, există crime acceptabile sau cel puțin discutabile, precum crimele justificate prin „contextul epocii” atît în cazul naționalismului mistic legionar, cît și în cel al avortului, justificat în contextul liberalismului moral, precum și crimele săvîrșite în contexte determinate de crize economice ori sanitare.
Adaptată culturii actuale a morții, BOR devine
tot mai importantă prin disponibilitatea clerului de a ne elibera conștiința de
vinovăția generată de complicitatea noastră la diferitele tipuri de crimă. Prin urmare, putem vota cu conștiința împăcată oameni care se declară 100% pentru avort sau pentru o Românie fără elemente impure rasial, social, sexual, cultural etc. În definitiv, asta e contextul, iar părintele duhovnic tocmai ne-a dezlegat de ascultarea de cuvîntul lui Dumnezeu, care ne poruncește să nu ucidem, să ne cinstim părinții și să ne iubim nu doar aproapele, ci și dușmanul, tocmai pentru că de cele mai multe ori, după cum observa Chesterton, dușmanul și aproapele coincid.