Marea problemă pentru un creștin la aceste alegeri este că la prezidențiale avem de-a face cu doi candidați care pretind că sunt creștini în ciuda faptului că afirmațiile și intențiile lor contrazic brutal credința creștină. Dar chiar și în aceste condiții, sarcina liderilor creștini nu este cea de a le spune credincioșilor cu cine să voteze sau cu cine să nu voteze, ci să precizeze și să reamintească învățătura creștină. Pînă cînd conducătorii Bisericii vor face acest lucru, fiecare credincios este obligat să caute în învățătura creștină elementele fundamentale care determină condițiile mîntuirii și să se gîndească apoi în ce măsură programul politic al celor doi candidați permite sau, dimpotrivă, amenință înțelegerea și trăirea creștină.
Avortul, adică o crimă apărată și încurajată de segmentul progresist ca drept al omului, nu poate reprezenta o expresie a libertății de vreme ce libertatea omului nu poate fi obținută prin uciderea propriului copil; nici măcar nu este nevoie să fii creștin pentru a vedea că acest tip de argumentare este profund greșit. Însă nu doar segmentul progresist consideră că omul nu are nevoie de Dumnezeu pentru a fi liber și fericit și pentru a se împlini ca om: în ciuda faptului că soții Georgescu îl invocă frecvent pe Dumnezeu, formula lor de creștinism îl exclude pe Dumnezeu în măsura în care mîntuirea omului nu se realizează în viziunea lor prin darul oferit de Dumnezeu prin jertfa Fiului întrupat în Iisus Hristos, ci prin realizarea armoniei interioare dintre planurile ființei (fizic, mintal și sufletesc), reprezentate simbolic prin triskalion (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/romania-oaza-pagina.html).
Nu este o coincidență faptul că segmentul suveranist îl susține pe Călin Georgescu. La rîndul lor, AUR și susținătorii lor l-au exclus pe Dumnezeu din ecuația mîntuirii, mîntuirea fiind posibilă în viziunea naționalismului mistic pur și simplu prin apartenența la neamul absolut, văzut ca (singurul) neam ales de Dumnezeu, convingere aflată în continuitate perfectă cu credința legionară. Ca mari inițiați în unificarea universală, care reprezintă calea spre mîntuirea înțeleasă ca vindecare fizică, mentală și sufletească, soții Georgescu promit că vor realiza salvarea românilor. Iar această salvare este posibilă prin armonizarea marilor planuri ale realității, despre care dl Georgescu vorbește metaforic, simbolic, ca orice profet. Prin urmare, este perfect explicabil de ce personalitățile din AUR consideră că un vot pentru Lasconi este un vot satanist și un păcat împotriva Duhului Sfînt (https://www.activenews.ro/opinii/Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-A-vota-pentru-ce-reprezinta-Elena-Lasconi-este-un-pacat-impotriva-Duhului-Sfant.-America-lui-Trump-s-a-exprimat-pentru-Calin-Georgescu.-Romania-fierbe-ca-in-1989-VIDEO-Exclusiv-ActiveNews-193593). Dar oare asta înseamnă neapărat că votul pentru Georgescu și pentru AUR este unul pentru Duhul Sfînt? Dl. Vlăescu (aka Virgiliu Gheorghe) este un om important din ierarhia BOR: este de acord ierarhia ortodoxă cu această instrumentalizare teologic-politică a credinței? Exprimă acest șantaj teologic viziunea ortodoxă despre lume? Se simte ierarhia ortodoxă reprezentată de asemenea formulări tranșante? Li se pare liderilor ortodocși că acest mod de punere la zid a credincioșilor este justificat sau, dimpotrivă, consideră că este iresponsabil?
Votul împotriva lui Georgescu nu poate fi descris ca un vot antihristic decît în măsura în care admitem că Georgescu este un om prin care Dumnezeu lucrează mîntuirea neamului românesc. După cum spune apăsat dl Călin Georgescu, „suntem într-o lucrare”. Avînd în vedere că unele personalități duhovnicești din ortodoxia românească au recunoscut deja această lucrare drept una a Duhului Sfînt, ar fi fost folositor pentru credincioși, pentru Biserică și pentru România ca ierarhia ortodoxă să precizeze natura lucrării Duhului Sfînt în Biserică, în lume și în istorie.
Putem vota pe oricare dintre cei doi candidați sau putem să nu votăm pe nici unul dintre ei. Dar să nu credem că vreunul dintre ei este creștin. Cel puțin în cazul lui Călin Georgescu, această impresie ar putea să ne fie fatală.