Uciderea lui Charlie Kirk îi satisface într-o mai mare măsură pe naționaliștii și suprematiștii albi decît pe liberali. Întrucît uciderea lui Kirk și satisfacția segmentului liberal la aflarea veștii confirmă pentru naționaliști caracterul criminal al ideologiei liberale, ei folosesc situația pentru a justifica răspunsul criminal al ideologiei naționaliste și, prin urmare, necesitatea eliminării oricărei ideologii opuse celei naționaliste, ceea ce presupune, desigur, eliminarea adversarilor naționalismului.
În zona naționalismului românesc actual, Kirk a fost adăugat deja martirilor neamului absolut, Eminescu, Codreanu și Hristos. Moartea lui Kirk servește „cauzei” mai bine decît ar fi reușit să o facă vreodată viața lui, oricît de împlinită. Este crima care va justifica moral următoarele crime ideologice, de dreapta (în numele lui Dumnezeu), sau de stînga (în numele libertății de expresie), care vor slăbi percepția generală a actului criminal, astfel încît gravitatea omuciderii să fie tot mai redusă iar genocidul tot mai acceptabil.