Prima condiție pentru a putea ucide un balaur nu este să fii curajos sau puternic. Prima condiție pentru a putea ucide un balaur este să fii capabil să-l vezi. Dar balaurul nu poate fi văzut de oamenii care nu văd decît ce se vede și cu siguranță nu poate fi văzut de cei care îi aparțin. Balaurul nu poate fi văzut decît de cei care îi aparțin lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă mult mai mult decît ce se înțelege astăzi prin a fi credincios. Sfinții pot ucide balaurul pentru că-l văd chiar și fără să-l privească și indiferent de priceperea cu care se ascunde ori se deghizează.
Balaurul devine vizibil atunci cînd omul se teme de Dumnezeu, nu cînd se teme sau cînd nu se teme de balaur. Oamenii care nu se tem nici de Dumnezeu, nici de balaur, se folosesc de oamenii care se tem doar de balaur, făcîndu-i să creadă că în afara cetății sau înăuntrul ei este un balaur care îi va ucide dacă nu sacrifică pe unul dintre ei. În felul acesta, oamenii ajung să se ucidă crezînd că doar așa vor putea domoli furia balaurului, deși nu fac altceva decît să satisfacă foamea de putere a celor care nu se tem nici de balaur, nici de Dumnezeu și care, din acest motiv, par atît de puternici.
Scopul balaurului nu este să ne ucidă. Scopul balaurului este să ne ucidem între noi potrivit indicațiilor specialiștilor în balauri. Și pentru că nu l-am văzut niciodată pe Dumnezeu și nici măcar nu ne-am propus asta și pentru că teologii care ne ajutau în trecut, amintindu-ne că balaurul adevărat este nevăzut prin natura lui, au fost înlocuiți de balaurologi, noi nu mai suntem capabili să punem la îndoială competența și onestitatea celor care ne anunță că balaurul, pe care-l descriu într-un mod cît se poate de convingător, se apropie din nou. Nu mai putem decît să privim în jur, căutînd pe cine să aducem ca jertfă de data asta.