Atunci cînd comparăm naționalismul nostru cu al altora (https://golazo.ro/romania-san-marino-imn-national-scotia-opinie-dan-udrea-156277), observînd eventual că și al nostru ar putea deveni la fel de frumos ca al scoțienilor și că, oricum ar fi naționalismul, e mai frumos cu el decît fără el, am putea să ne întrebăm, în cazul în care ne cunoaștem atît de puțin interesul și avem un instinct de supraviețuire atît de scăzut încît să riscăm să pierdem simpatia cititorilor noștri, de ce la noi naționalismul se manifestă într-un mod antinațional, avînd în vedere fragmentarea și dezunirea pe care le produce. Iar ce am observat în momentul scoțian și m-a ajutat să văd mai bine particularitatea celui românesc din prezent, este că naționalismul lor vine dinăuntru și de aceea nu are nevoie de un cor, fie el și Corul Bisericii Scoției sau de un interpret cu un microfon sau de un dirijor sau de un duhovnic al neamului. Un astfel de naționalism nu se poate defecta din cauza vremii sau a vremurilor și nici nu le permite zdruncinaților la cap să introducă printre cîntecele patriotice tradiționale și unele care duc la dezunire și dislocare.
Nu vreau să-l contrazic pe Hristos, dar mi se pare că sunt și unele lucruri care vin de-afară și-l spurcă pe om. Cînd vine din afară, așa cum se-ntîmplă la noi în mod vizibil de cel puțin două decenii, naționalismul spurcă nu doar pe om, ci o națiune întreagă.