Particula „trans” înseamnă „dincolo de” sau „opus”. Dacă transcendentul este dincolo de imanent, adică de ceea ce este dincoace și își are cauza în sine, atunci transexualitatea este dincolo de sexualitatea determinată biologic iar transortodoxia este dincolo de ortodoxia determinată dogmatic. Așa cum transexualitatea își are cauza dincolo de biologie sau în afara biologiei, tot astfel transortodoxia (despre care am mai scris la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/11/ortodoxia-trans.html) își are cauza dincolo de ortodoxie și în afara ei.
Cine se definește printr-un gen diferit de sexul biologic, crede în identitatea sa de gen la fel de mult și într-un mod la fel de heterodox ca și românul care se definește drept creștin-ortodox. Diferența este că în timp ce transsexualul știe că noua sa identitate de gen este diferită de cea biologică, credinciosul din Noua Biserică Ortodoxă Română confundă identitatea creștină cu cea etnică și biologică, suprapunîndu-le. Ortodoxul român de astăzi ajunge la această eroare pentru că pleacă de la premisa că neamul românesc este liber de păcatul originar, fiind un neam care fie și-a păstrat puritatea originară, fie a fost absolvit de păcat printr-un act special de iubire divină rezervat în mod special și poate chiar exclusiv neamului românesc. Prin urmare, mîntuirea în cadrul noii ortodoxii românești este posibilă doar prin trezirea în conștiința neamului (confundată cu conștiința națională), pocăința și credința în Hristos fiind practicate prin raportare la neam în primul rînd, ca o obligație religioasă față de neam, ca o slujire a neamului și ca o închinare idolatră adusă neamului.
Odată cu inaugurarea
Catedralei Mîntuirii Neamului, au fost inaugurate noua mărturisire de credință
în neam, noua identitate etno-religioasă și naționalismul mistic ca formă de
spiritualitate națională, coagulate și mai rapid prin fenomenul Călin Georgescu.
Concret, dezvoltarea naționalistă a ortodoxiei a realizat în plan spiritual cel
mai important obiectiv al ideologiei legionare. Această nouă identitate
ortodoxă poate fi întîlnită acum inclusiv printre oameni care condamnă
legionarismul și care s-ar opune cu indignare asocierii credinței lor cu cea
legionară, deși este identică și uneori chiar mai rafinată decît cea afirmată
de legionarismul interbelic, precum în această rugăciune postată de cineva pe
Facebook într-o grafie solidară cu mesajul și la fel de relevantă : „Doamne Ajutăne pe noi Poporul Tău România AMIN 
”.
În ciuda acestor asemănări, merită subliniat că realitatea este subminată în mai mică măsură în cazul transsexualismului decît în cel al transortodoxismului, întrucît transsexualul supune realitatea biologică primatului cultural, pe cînd transortodoxul supune realitatea spirituală primatului biologic. Este imposibil să reconstruiești ordinea materială și biologică din creație, chiar dacă o poți strica, în timp ce este foarte greu să reziști tentației de a reconstrui ordinea spirituală, unde reconstrucția vine cumva de la sine. Căderea și restaurarea se joacă în plan spiritual, materia depinzînd de așezarea noastră spirituală. Doar puterea spirituală care a creat materia o poate reface atunci cînd este supusă corupției de un agent care și-a corupt puterile spirituale printr-o greșită folosire a lor. Astfel, eșecul transexualismului este asigurat de limitele corpului care dezvăluie raționalitatea sau principiul spiritual care i-au fost imprimate prin creație, în timp ce reușita naționalistului mistic este asigurată de libertatea omului de a alege să participe fie la ordinea spirituală a adevărului, fie la cea a minciunii.
Confuzia indusă de păcatul originar în minte și-n inimă și o încredere necreștină în ordinea spirituală favorizează o alegere greșită (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/11/gindul-de-seara-114.html). Așa cum în casa Tatălui sunt multe locașuri (Ioan 14, 2), tot astfel sunt multe locașuri și în casa părintelui minciunii: bula dezvoltării personale, bula progresistă, bula naționalistă sunt tot atîtea locașuri din împărăția minciunii, chiar dacă ele nu comunică între ele și se acuză reciproc de minciună. Pe fondul unei totale necunoașteri a spiritualității ortodoxe patristice și bazîndu-se pe această încredere greșită în caracterul inevitabil bun al spiritualității în ansamblul ei, ortodoxul român de astăzi s-a așezat într-un loc spiritual stăpînit de duhurile rele, care-l încredințează că identitatea spirituală se transmite biologic, prin simpla apartenență la neamul mîntuit, ignorînd astfel puterea răscumpărătoare a jertfei lui Hristos.