Electorale III

Nu mai reţin care om politic roman ar fi declarat prin anii ’40 că pentru România ar fi mai bine ca războiul să fie cîştigat de ruşi, nu de nemţi, în ciuda lăcomiei, cruzimii şi lipsei de scrupule a sovieticilor. Fiindcă ruşii, lipsiţi esenţial de virtuţile ordinii şi organizării, se vor dovedi incapabili să ne conducă o vreme prea îndelungată. În schimb, spiritul de organizare al Germaniei este atît de puternic încît cu greu ne vom mai putea elibera vreodată de ea. Omul politic respectiv (Maniu? Brătianu? Gafencu?) exprima această concluzie ştiind foarte bine că, în cazul victoriei sovietice, el ar fi fost una din primele victime.

Plasată în acest context, victoria lui Traian Băsescu pare să indice preferinţa românilor pentru nemţi, adică pentru Bruxelles. Adică pentru un regim de ocupaţie nesfîrşită, obţinută în schimbul unei sclavii onorabile. Fiindcă, dacă e să ne raportăm la un alt context istoric, acela sugerat de apropierea sărbătorii Naşterii Domnului, cele două imperii actuale, cel rusesc şi cel al UE, sînt simbolizate de cele două imperii care dominau lumea antică în urmă cu două mii de ani: imperiul persan, respectiv imperiul roman. Ce au în comun cele două imperii actuale cu cele antice este dependenţa de comerţul cu sclavi. Grav nu este atît faptul că cei care au votat cu Băsescu au vrut să rămînă, ori să devină, nişte sclavi fericiţi, ci faptul că Băsescu a fost prezentat, inclusiv de unii dintre cei care se declară creştini, [1] drept un eliberator, un nou Cirus. Păstrînd analogiile cu vechile personaje politice, dar şi proporţiile, Traian Băsescu ar putea fi comparat nu atît cu un Cirus, Nabucodonosor sau Irod Antipa, ci mai degrabă cu un guvernator roman. Ceea ce nu înseamnă că rolul lui este limitat, neglijabil. Dimpotrivă, guvernatorul nu se limitează doar la „implementarea” legilor imperiale, precum libera trecere a sclavilor. El este totodată omul care decide, sub sfătuirea elitelor (sfătuire care poate lua oricînd forma presiunii, a şantajului de tipul: „dacă nu acţionezi aşa, te vom spune Romei), cine trebuie să moară. În acest registru simbolic, ultima campanie electorală nu a însemnat altceva decît momentul în care guvernatorul a ieşit în faţa mulţimii pentru a se spăla pe mîini.

NOTE:

[1] Astfel, pentru Claudiu Târziu, pînă şi Sfîntul Nicolae ar fi contribuit la această victorie (http://c-tarziu.blogspot.com/2009/12/cum-voteaza-cititorii-mei-miine.html), în timp ce Danion Vasile a afirmat duminică seara la emisiunea lui Radu Moraru de la B1Tv că indiferent dacă Băsescu cîştigă sau pierde alegerile, el a repurtat deja o „victorie morală”. Bine, este normal ca stăpînii de sclavi să depindă de negustorii de sclavi. Întrebarea e dacă nu cumva comerţul cu sclavi este ultima resursă economică a României?