Pagini

Oameni și Locuri

joi, 26 septembrie 2019

Martorii morții


Au plecat cei cu decedații,
îmi spuse doamna de la lumînări,
nu-i nimic, îi zic, eu îi caut pe înviați,
cînd pot să vin?
Pot să vă ajut? mă întrebă ea în schimb,
prefăcîndu-se că nu înțelege.
Atunci i-am spus pe nume: Maria!
iar ea s-a bucurat și mi-a zis
Rabuni, preotul vine miercuri și vineri de la cinci la șapte,
vorbește cu el.

luni, 23 septembrie 2019

The Carpathian Kindergarten


Prostia, incompetența, lașitatea și poate chiar complicitatea autorităților în cazul de la Caracal reprezintă o invitație deschisă pentru pedofilii din toată lumea: „Explore the Carpathian Kindergarten” tinde să devină brandul nostru de țară. Chiar dacă controversata adopție a Sorinei de la Baia de Aramă nu poate fi comparată cu tragedia de la Caracal sau cu cea foarte recentă care a dus la moartea Mihaelei Adriana Fieraru din județul Dâmbovița, înmulțirea acestor cazuri, în care victimele sînt copii, demonstrează pericolul real în care se află copiii din România.
Trebuie să așteptăm înmulțirea acestor atacuri asupra copiilor noștri pentru a înțelege că România a devenit o destinație în turismul sexual pedofil? Autoritățile par să fie uneori depășite profesional, alteori suspecte de-a dreptul. Nu trebuie să așteptăm nimic bun din partea lor. Singurul lucru pe care-l vor face va fi să aloce și mai mulți bani pentru siguranța copiilor – a copiilor lor, desigur.
Copiii sînt vulnerabili în drumul lor de la școală spre casă. Una dintre măsuri ar fi să le cerem să nu mai meargă singuri, ci doar în grup. Dar sînt vulnerabili și în școală, și în casă, fiind oriunde țintele traficanților, falșilor prieteni sau ale anonimilor de pe rețelele de socializare.
Dorind să laude un smartphone la rubrica de review-uri a unui magazin on-line, o mamă spunea: „E un telefon foarte bun, fetița mea îl ține în mînă toată ziua”. Lăsînd la o parte riscurile utilizării unui dispozitiv pentru o perioadă atît de îndelungată („toată ziua”?), problema este că la capătul unui telefon foarte bun se pot afla oameni foarte răi.
Ca părinți, știm ce avem de făcut. Dar pentru unii dintre noi este mai comod ca fetele și băieții noștri să țină un telefon în mînă toată ziua. În felul acesta ne putem vedea liniștiți de treabă. Copiii noștri, mai mici sau mai mari, sînt bine. Pînă cînd cineva va dori să exploreze din nou grădinița carpatină.    

vineri, 20 septembrie 2019

Tinerețea fără bătrînețe a BOR


Am remarcat recent elanul tineresc din discursul actual al BOR (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/09/legea-pierderii-inocentei.html, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/08/spre-crestinism-pasim-cutezatori.html, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/08/cauze-si-efecte.html). Dezastrul înregistrat la referendumul pentru familie ar fi trebuit să determine BOR să se dedice urgent trezirii conștiinței creștine în rîndul creștinilor din societatea românească. Cu toate acestea, Patriarhia se mulțumește să replice ofensivei tefeliste defilînd cu proprii ei tineri în cadrul diverselor conferințe și evenimente precum Întîlnirile Tinerilor Ortodocși (ITO), folosind în continuare farmecele tot mai puțin tinerilor Papahagi, Neamțu sau Necula. În ciuda campaniilor de promovare ale mass-mediei ortodoxe și a eforturilor acestor bravi și de încredere one-man band/one-man show, rezultatul rămîne nefavorabil BOR, care înregistrează un decalaj de prezență sporit de la un an la altul. Situația a fost comentată cu amărăciune de mitropolitul Moldovei: în timp ce la ITOM au fost prezenți anul acesta 1400 de tineri (https://basilica.ro/mitropolitul-teofan-de-ce-sa-particip-la-itom-cand-peste-dealuri-este-un-mare-festival-de-muzica/), la festivalul Afterhills, desfășurat tot la Iași în aceeași perioadă, au participat aproximativ de o sută de ori mai mulți tineri (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/afterhills-2019-a-avut-peste-114-000-de-participanti-iar-biletele-pentru-editia-viitoare-sunt-deja-in-vanzare--229419.html, https://www.libertatea.ro/lifestyle/foto-video-francezii-au-venit-la-iasi-sa-asculte-muzica-romaneasca-nopti-cu-cortul-dupa-dealuri-2278289). Din această diferență, IPS Teofan trage concluzia optimistă că „societatea românească are nevoie de tineri care se regăsesc în relația lor cu Domnul Hristos.”

Dar așa cum trebuie să fii în Hristos pentru a avea nevoie de El, tot astfel societatea românească are nevoie de lucrurile în care se află, lucrurile de care a devenit dependentă în urma reglementării consumului de opiu ideologic: anticorupție, prosperitate, stat minimal, piață liberă, etc. Societatea românească nu are nevoie de Hristos pentru că nu este în Hristos. Societatea românească este în toate acele lucruri despre care apostolii neoliberalismului, mandatați chiar de BOR să vorbească în numele ortodoxiei, ne-au asigurat că sînt indispensabile libertății și chiar naturii umane. Prin urmare, după cum a demonstrat-o și catastrofa de la Referendumul pentru familie, salutată de Patriarhie prin aprecierea „un succes nedeplin”, societatea românească nu are nevoie de tineri care se regăsesc în relația lor cu Domnul Hristos, ci are nevoie de tineri care se regăsesc în relația lor cu UE și cu valorile seculare dominante: incluziune, toleranță, diversitate. Dozele de opiu ideologic și spiritual le-au fost administrate adolescenților de ieri de dealerii Dilemei cu binecuvîntarea nașului ortodoxiei românești, dl Andrei Pleșu (o cumetrie extinsă a elitei pseudo-conservatoare a definit și sancționat în permanență discursul public al BOR, după cum se poate vedea și din omagiile aduse recent dlui Teodor Baconschi în ziarul Patriarhiei, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/09/daca-lumina-care-e-in-tine-este.html).

Societatea românească îi încurajează pe tinerii care vor o țară ca afară. Iar tinerii care vor o țară ca afară, vor implicit și o școală ca afară sau o biserică ca afară. Vor o școală în care elevul să predea, vor o biserică care să ofere doar serviciul religios, fără să se mai implice în dezbaterile publice despre natura omului, sensul vieții, valoarea morală a acțiunilor omenești ori adevărul credinței. (Alexandru Racu a surprins pe blogul său ambițiile și contradicțiile acestui nou grup social; vezi la https://alexandruracu.wordpress.com/2019/09/18/lupta-oamenilor-misto-cu-inapoiatii-cateva-cuvinte-despre-ideologia-plusr/, https://alexandruracu.wordpress.com/2019/06/16/baieti-de-treaba/, https://alexandruracu.wordpress.com/2019/08/23/amurgul-idolilor-de-mucava/).    

Tinerii cool vor o lume cool. Asta înseamnă o justiție cool, o școală cool și o biserică cool. Instituții care nu pot rămîne cool decît în măsura în care sînt tinere, iar dacă ești cool, ești tînăr. Raționamentul este tautologic: bătrînii sînt corupți, cu excepția bătrînilor cool, ca Liiceanu, Șora, Blandiana, care, întrucît sînt cool, nu sînt bătrîni, ci tineri. Deci necorupți.

E puțin probabil ca o lume în care, vorba șlagărului, vom găsi numai copii, să fie o lume minunată. Sînt șanse mari ca acești copii să fie mai degrabă tembeli (https://alexandruracu.wordpress.com/2019/09/16/dizolvarea-parlamentului-pohta-ce-pohteste-prezidentiabilul-dan-barna/), iar lumea lor să fie una de coșmar. O lume înstrăinată de creștinism nu mai este capabilă să înțeleagă nici măcar moralitățile seculare precum Împăratul muștelor; nu va putea înțelege că o lume a copiilor sau a tinerilor nu este neapărat mai bună decît cea a oamenilor maturi. De fapt, o lume guvernată de tineri s-ar putea dovedi chiar mai violentă decît lumea condusă de bătrînii corupți. Dar nu asta mă preocupă acum, ci docilitatea și promptitudinea cu care Biserica pare să se plieze la exigențele tinerilor. Pînă cînd vor fi înlocuite de-a binelea, apoftegma începe deja să se confunde cu discursul motivațional, postul cu regimul, rugăciunea cu exerciții de spiritualitate, sobornicitatea cu etica corporatistă, participarea la liturghie cu un workshop de istoria religiilor.

Niciodată nu am avut mai mare nevoie de bătrîni. În satele noastre mai poți întîlni oameni precum Bădia Vasile (https://andreibaciu.blogspot.com/2019/07/badia-vasile.html). La fel și în mănăstiri sau biserici. Nu-i întîlnești în schimb în mall, nu-i întîlnești în social media. Sînt oameni care-și cunosc locul și care ne-ar putea ajuta să ni-l găsim pe al noastru. Deși acești oameni sînt reperele vii ale identității noastre culturale, Patriarhia continuă să prefere mentorii identităților cool, fluide, negustori ambulanți de false viziuni, de tinerețe tembelă și de bătrînețe iresponsabilă.   

 

miercuri, 18 septembrie 2019

„Dacă lumina care e în tine este întuneric”...


Din Ziarul Lumina al Patriarhiei Române:

18 septembrie 2019: „Am citit „Averea bunei educaţii” de Teodor Baconschi cu buna-credinţă şi ascultarea cu care citeşte un copil crescut în cultul realizării prin educaţie o carte primită în dar de la o mână binecuvântătoare, de învăţător prin excelenţă.
[...] Lectura se încheie optimist, cu speranţa celui care a atins, în parte, cele mai dezirabile obiective educaţionale ale vieţii de aici. Ceilalţi, citindu-l, putem rămâne cu senzaţia de parţială saţietate a gândului că, până la urmă, educaţia este rezervată celor educaţi să educe la rândul lor, doar aşa perpetuându-se această „avere a bunei educaţii”, ca o tradiţie sacerdotală, ca o succesiune la tronul cunoaşterii, la care oricine îşi va împleti cu bună-credinţă şi devoţiune o coroană poate aspira!” https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/averea-bunei-educatii-un-pasaport-spre-o-viata-mai-buna-147959.html

Și dintr-un articol din 22 septembrie 2019 (dacă nu mă-nșel, sîntem de-abia în 18 septembrie, ceea ce poate că înseamnă că viteza luminii poate aboli timpul pînă la urmă):

„Nu mi-am propus să scriu, încă, un „Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)”, dar, dacă aş face-o, domnul Teodor Baconschi ar fi unul din primii la care m-aş opri, pentru că spiritul său m-a urmărit încă din anii facultăţii, citindu-l oarecum subversiv, deşi depăşisem (sau aşa credeam atunci) perioada comunistă, dar teologia românească se mişca greu în asumarea unui discurs universalist care să păstreze rădăcinile tradiţiei bisericeşti într-o formă înnoită.” https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/cultura/dupa-douazeci-de-ani-147884.html

Ziua întîi


Dimineața, cuțitul alunecă pe lîngă mine,
seara, eu alunec pe lîngă el;
sper s-o țin la fel
cel puțin astăzi,
cel puțin acum
mă bucur, ergo sum,
că alunecă și pe lîngă tine,
că și tu te ții bine,
dar dimineața asta
nu-i decît ziua-ntîi.

joi, 12 septembrie 2019

toamna


toamna-i o rană ușoară
timpul se scurge din tine
fără a băga de seamă
urma pe care o lași
toamna
e o rană mortală.

marți, 10 septembrie 2019

Legea pierderii inocenței


Legea „inocenței copilăriei” a fost respinsă și probabil că în scurt timp va fi transformată în opusul ei și promulgată (fără nici o opoziție) sub numele legii „Coruperii copilăriei”. Agenții revoluției imorale știu că mai întîi trebuie să schimbi viziunea oamenilor despre lume și de-abia apoi să elaborezi legile care să protejeze această nouă viziune de o eventuală vindecare ulterioară.
Un articol care ne informează despre viitoarele modificări ale ADN-ului nostru cultural (https://www.libertatea.ro/stiri/cat-ar-economisi-romania-daca-ar-introduce-educatia-sexuala-ca-materie-obligatorie-in-scoli-adriana-radu-fondatoarea-sexul-vs-barza-ar-scadea-sarcinile-nedorite-avorturile-si-bolile-cu-t-2722387?fbclid=IwAR3vu5BbCuJfsHjpeSQqYczNCjQ8yycqq1Y6Ee8G0o8MJN4JHfC7VkReilg) este criticat cu un realism care mi se pare pierdut pentru multă vreme de-acum înainte (https://www.activenews.ro/stiri-educatie/Educatia-sexuala-bazata-pe-metode-contraceptive-si-%E2%80%9Escoala-crimei-157765). Din păcate, ca și cum nu ar fi fost oricum destul de grav că ierarhia BOR este complet retrasă din actualele dezbateri publice despre natura și destinul omului de astăzi, Patriarhia Română se află de multă vreme într-un parteneriat reciproc avantajos, se pare, cu fundația World Vision Romania (https://basilica.ro/10-saptamani-de-licar-de-lumina-pentru-300-de-copii-implicati-in-proiectul-alege-scoala/, https://worldvision.ro/Presa/2018/proiectul-alege-scoala-o-sansa-pentru-viitor-in-judetul-valcea-a882.html). 
Impresia mea este că World Vision are nevoie de BOR pentru a pătrunde mai ușor în școală – și numai cine e prost nu vrea să intre acum în școlile românești. Și cine-a mai pomenit negustor prost? Iar în ce privește Patriarhia, probabil că un astfel de parteneriat îi oferă impresia falsă că BOR va rămîne relevantă social.
Citez dintr-un raport al fundației World Vision Romania: „Mortalitatea maternă este dublă față de media Uniunii Europene și de zece ori mai mare decât în Polonia și Austria. Principalele cauze sunt lipsa de educație sexuală a adolescenților și neutilizarea contraceptivelor (la 60% din adolescenți).” (https://worldvision.ro/media/presa/studii-si-rapoarte/RAWV20190_FS15.pdf)
Chiar dacă World Vision pare să prefere formula „educație pentru sănătate” (https://newsweek.ro/educatie/grafice-copilarie-neagra-trei-la-suta-dintre-copii-merg-la-culcare-flamanzi), nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de caracterul aparent benign al discursului: în mod explicit sau implicit, mi se pare evident că fundația World Vision Romania dorește introducerea educației sexuale în școală.   
Iar parteneriatul Patriarhiei cu World Vision oferă nu doar un sprijin pentru această intenție și pentru implicarea fundației în educația din România. Acest parteneriat înseamnă, fie și indirect, un parteneriat cu partenerii acestei fundații. De pildă, cu unele corporații precum Starbucks (https://worldvision.ro/Presa/2019/starbucks-romania-renoveaza-coala-din-comuna-maia-ialomi-a-alaturi-de-world-vision-a925.html). Starbucks se laudă cu trei decenii de „diversitate” și cu „mii de parteneri care au devenit puternici susținători ai comunităților de lesbiene, gay, bisexuali, transgender și queer” (https://stories.starbucks.com/stories/2019/starbucks-pride-a-long-legacy-of-lgbtq-inclusion/). În preajma Crăciunului din 2017, Starbucks a produs pahare de cafea inscripționate cu tematică homosexuală (https://www.nytimes.com/2017/11/20/style/starbucks-gay-agenda.html, https://www.foxnews.com/food-drink/starbucks-holiday-cup-causes-social-media-buzz-over-mystery-hands).
Ce poate fi mai frumos, mai nobil, mai dezinteresat, decît să contribui la renovarea unei școli din România? Renovăm ca să reformăm. Mentalitățile pot fi schimbate mai ușor cu o bidinea decît printr-o lege. Legea vine ulterior, însoțită de spectrul excluderii, marginalizării și privării de libertate. În numele incluziunii, diversității și toleranței, părinților creștini le vor putea fi luați copiii de către autorități. Se-ntîmplă deja cam în orice țară ca afară.
În încercarea disperată de a supraviețui secularizării, BOR s-a asociat în ultimii treizeci de ani cu cei care păreau a fi cîștigat partida: cu neoliberalii, în plan socio-economic, și cu neognosticii, în plan religios. De fiecare dată, alianța respectivă nu a produs decît și mai multă secularizare. Prin încrederea acordată intelectualilor neognostici, ierarhia BOR a contribuit direct la falsificarea spiritualității ortodoxe; prin încrederea acordată intelectualilor neoliberali, ierarhia BOR a contribuit direct la impunerea unui model economic străin de ethosul românesc și opus învățăturii creștine (pentru felul în care intelectualii neoliberali din România au folosit discursul teologic ortodox pentru a legitima neoliberalismul, vezi Alexandru Racu, Apostolatul antisocial, Editura Tact, 2017 și Mircea Platon, Ce-a mai rămas de apărat, Editura Eikon, 2016); prin încrederea acordată unor fundații caritabile, BOR riscă să contribuie direct la pierderea acelei inocențe pe care pretinde că o apără.

duminică, 1 septembrie 2019

Restul nu este tăcere


Nu sînt nici multe, nici puține de zis. Sînt de zis atîtea cîte sînt de zis, sînt de făcut atîtea cîte sînt de făcut. Dar cele care sînt cu adevărat de zis sau de făcut depind de locul și de timpul potrivit. În condițiile slăbirii conștiinței locului și timpului, nu rămîn de zis și de făcut decît ori foarte multe, ori foarte puține. 
Restul nu este tăcere. Restul e tot ce era de zis sau de făcut.