Pagini

Oameni și Locuri

marți, 12 noiembrie 2019

Armaghedonul din 24 noiembrie 2019 (I)


Într-o postare recentă, Alexandru Racu ne invită la un exercițiu de luciditate, realism și onestitate în legătură cu turul doi al alegerilor prezidențiale (https://alexandruracu.wordpress.com/2019/11/11/turul-2-la-ce-ne-putem-astepta/). Avînd în vedere că o bună parte din electoratul pesedeului mănîncă realism pe pîine, iar în unele zile doar realism și-atît, presupun că invitația lui Alexandru se adresează în primul rînd electoratului de centru-dreapta, care se poate lipsi de realism și pîine cîtă vreme ciuma roșie continuă să-i satisfacă gusturile și, mai ales, setea de răzbunare.
Ce-i drept, românii educați au îndurat în acești treizeci de ani de post-comunism suficientă suferință și umilință pentru a respinge instinctiv orice argument rațional și de bun simț în favoarea pesedismului. Dar trebuie să înțelegem că pentru oamenii din această categorie orice altceva pare să fie mai bun decît pesedismul, chiar și un rău echivalent sau poate chiar unul mai mare. Este vorba despre o largă categorie de români care au suferit înainte de 1990 nu doar de foame și frig, ci mai ales pentru că nevoia lor vitală de cultură le-a fost dacă nu interzisă, atunci cel puțin suspectată și controlată mai mult sau mai puțin discret. Sînt oamenii care citeau puținele cărți bune, ascultau rara muzică bună, oameni care se plimbau în scurtele lor răgazuri dintre statul la cozi și programul prelungit de lucru. Iar tragedia este că după 1990 nu au mai putut nici să citească, nici să asculte muzică bună, nici să se plimbe: deși acum mîncau mai bine, aveau mașini și-și făceau concediul în Vest, pesedismul le otrăvise sufletele. Și pentru asta ei nu pot ierta pesedeul.
În acest punct, cred că ar trebui subliniată diferența dintre PSD și pesedism. Succesor direct al PCR-ului, PSD-ul este un partid care a contribuit la răspîndirea unei viziuni și a unui comportament, un amestec de tupeu, prostie și îngîmfare care a ajuns să fie identificat drept pesedism, deși originea acestei maladii se află în comunism. Rapid însă, pesedismul a contaminat întreaga viață politică românească și poate fi regăsit în reacțiile și replicile politicienilor din întreaga sferă politică. Dar lumea bună care votează împotriva PSD este atît de rănită încît nu mai poate face diferența dintre PSD și pesedism. Astfel, este hotărîtă să voteze oricînd un reprezentant evident al pesedismului cu o condiție: să nu fie membru PSD.