Ce este într-o sămînță?

„Ați lovit nu numai în ceea ce ne-a mai rămas, Sămânța neamului, ci și în Paznicul ei, cel care a salvat-o, a crescut-o și a păzit-o cu tot sufletul, din vocație de creștin și de român!”

Dan Puric (https://www.stiripesurse.ro/scandalul-ia-amploare-dan-puric-denunta-un-atentat-asupra-unei-valori-de-siguranta-nationala-din-partea-guvernului-orban_1413015.html)

         Asediul asupra poporului român este total: este atacată familia, este atacată Biserica, este atacată școala. Industria românească a fost distrusă, agricultura românească împiedicată să se dezvolte, țăranii au fost sărăciți sistematic pentru a putea fi din nou deposedați de pămînt, istoria și cultura națională sînt compromise, reperele identitare șterse din conștiința tinerilor. Braconieri spirituali ne-au fost recomandați ca „semănători și pescari de oameni” . Cum spuneam mai demult,

„BOR a recomandat semănători precum Pleșu și intelectuali creștini adunați în jurul său. I-a lăsat să semene și i-a încurajat să o facă. Nu le-a verificat niciodată sămînța. BOR a considerat că e totul în regulă dacă semănătorii semănau ziua, nu noaptea ca hoții. Uneori, BOR s-a simțit chiar onorată că i s-a permis să împrumute din sacul de semințe al elitei.” (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/10/sarbatoarea-recoltei.html).

Astăzi am aflat că „Directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, cercetătorul Costel Vânătoru, căruia îi aparține proiectul, a fost demis prin ordin al ministrului Agriculturii. […] Cercetătorul buzoian își exprima speranța că cei aflați acum la putere nu vor pune bețe în roate înființării proiectului Banca de Gene, pe care-l  numea «un proiect de țară, un proiect de siguranță națională, nu unul politic. […] Scopul major al băncii de gene de la Buzău este acela de a proteja soiurile românești. […] Când  legumele românești le vor înlocui pe cele de import vom fi câștigat bătălia» spunea cercetătorul Costel Vânătoru la numirea în funcție, în luna septembrie.” (https://www.activenews.ro/economie-agricultura/Directorul-si-Fondatorul-Institutului-care-isi-propune-pastrarea-si-extinderea-soiurilor-romanesti-de-legume-si-fructe-cercetatorul-Costel-Vanatoru-a-fost-demis-de-Guvern.-Decizia-l-a-socat-pana-si-pe-cel-numit-in-locul-sau-Este-strigator-la-cer-159268). 

Deși primarul Buzăului se declară surprins de decizia ministrului Agriculturii („Este o  decizie de neînțeles.”), observația pe care o face apoi sugerează că e posibil să fi înțeles despre ce este vorba: „Este o decizie urâtă această mare lovitură dată unui om, dar nu neapărat o lovitură împotriva lui Costel Vânătoru care, sigur, nu merita acest lucru, este o lovitură dată unei idei, unui proiect național.”

În acești treizeci de ani a fost sabotată dezvoltarea economică, creșterea demografică și renașterea spirituală a României. Nu puteam ajunge aici dacă eram conduși de niște incompetenți, de niște corupți. Nu puteam ajunge aici decît dacă eram conduși de specialiști. Iar criza produsă de acești specialiști urmărește un singur lucru: desființarea noastră totală și ireversibilă. Atacul asupra copiilor noștri prin noile proiecte de educație este unul asupra răsadurilor și puieților neamului nostru, așa cum actualul atac asupra băncii de gene de la Buzău este un atac asupra patrimoniului nostru cultural. Cele două atacuri sînt sincronizate.

„Când legumele românești le vor înlocui pe cele de import vom fi câștigat bătălia” spunea cercetătorul Costel Vânătoru. Este o bătălie nu pentru gust, nu pentru calitate, nu pentru prețuri; este o bătălie pentru adevăr. Legumele românești nu sînt niște mofturi pentru naturiști sau vegani; sînt o legătură esențială pentru relația noastră cu locul nostru, reprezintă un reper cultural în primul rînd. Cînd legumele străine le vor înlocui pe cele românești, vom fi pierdut bătălia.

Atacurile recente ne demonstrează că am intrat într-o nouă etapă a războiului în care ne vom afla cîtă vreme România va însemna pentru noi infinit mai mult decît o țară ca afară: o țară ca acasă. Se urmărește scoaterea noastră din acest sentiment de acasă, din familiaritatea cu țara noastră și din sentimentul de învecinare dintre noi. Aceasta se face pe de o parte prin întreruperea relației noastre cu roadele spiritului și solului românesc, cu roadele cerului și roadele pămîntului de la voievozi, Eminescu și locuri de închinare pînă la livezi, lanuri și vii. Pe de altă parte, patriotismul nostru natural și conștiința națională (https://www.ideeaeuropeana.ro/carti/stiinta-istorie-politica/geografie-si-constiinta-nationala/ vezi și  https://www.ideeaeuropeana.ro/carti/stiinta-istorie-politica/elitele-si-constiinta-nationala/) sînt înăbușite pînă la suprimare prin înstrăinarea la care sîntem constrînși prin cultura de consum, de la idei străine și idealuri străine la alimente străine. Sînt rele nu pentru că sînt străine de români în primul rînd. Sînt rele pentru că sînt străine de om: ideile și idealurile pe care vrăjmașul le-a aruncat în solul nostru bun (Matei 13, 24-30) sînt procesate ideologic așa cum alimentele din supermarketurile din România sînt procesate tehnologic.

Sincronizarea și violența ultimelor asalturi asupra rădăcinilor neamului demonstrează hotărîrea dușmanilor noștri de a duce războiul pînă la capăt: un război de exterminare spirituală, epuizare morală și degradare biologică. Specialiștii care vor prelua controlul semințelor de la Buzău nu o vor face pentru a le contamina sau distruge, ci pentru a ne interzice accesul la ultimele resurse de familiaritate cu pămîntul nostru. În același scop, specialiștii care vor prelua în școală controlul copiilor noștri (controlați deja prin mass-media) îi vor înstrăina de propriile lor familii, oferindu-le în schimb familia civică tolerantă, diversă și inclusivă. Hrana sufletească a copiilor noștri va fi modificată genetic așa cum hrana lor trupească este deja modificată genetic.

Desigur, a existat experiment genetic și la Buzău; dar îmbunătățirea genetică a semințelor de la Buzău este în vederea sporirii calităților lor; dimpotrivă, organismele și ideile modificate genetic de adversarii noștri sînt fade pentru că urmăresc pierderea calităților celor care le consumă. Legumele străine sînt precum lotusul mîncat de lotofagii descriși de Odiseu în cartea a IX-a din Odiseea:

Dar care cum gusta din fructul florii,

Nici nu venea-napoi cu veste-acasă,

Nici gînd n-avea de-ntors, ci, dus de tot.

Ca omul cărui de nimic nu-i pasă

Sta, vrînd să stea mereu să roadă lot.

Pe-aceștia deci, nevrînd de-aici să iasă,

Silit am fost cu răul să mi-i scot,

Pe sus ducîndu-i, și-mi plîngeau, nebunii,

Ci-n bănci pe navă i-am legat cu funii.

Iar celorlalți, cari nu gustară lotul,

Le-am dat porunci ca repede-alergînd

Să prindă vîsla și să-nceapă-notul,

Ca nu cumva și ei din lot gustînd,

Să-și uite dulcea țar-a lor cu totul.

Ce este într-o sămînță? Poate fi un mesaj sau poate să nu fie nimic. Roadele românești păstrează memoria locului: legumele noastre sînt gustoase nu pentru că sînt de calitate, ci pentru că au un gust particular, determinat de relația lor cu un anumit loc, cu un anumit sol. Roadele noastre au un potențial subversiv pentru dușmanii noștri pentru că ne amintesc de acasă. Ne amintesc de bunici, de copilărie, de pomii în care ne cățăram, de lumina și miresmele unor locuri care pentru noi vor rămîne prețioase, miraculoase. Legumele de import nu poartă nici un mesaj; din informația lor genetică memoria locului a fost extirpată pentru ca cei care le mănîncă „să-și uite dulcea țar-a lor cu totul”. Semințele legumelor de import nici măcar nu au putere germinativă: asemenea elitei care a altoit în pomul vieții noastre mlădițele morții, sînt sterile.
         Dușmanii noștri au dreptate să se teamă de semințele românești: gustul roadelor noastre le pot aminti oricînd românilor de căminul lor, de pămîntul lor, de istoria lor. Nici un mijloc de transport nu-l poate aduce pe om acasă. În preajma sărbătorilor de Crăciun și de Paști, mii de români veniți din străinătate umblă năuci prin România pretinzînd că s-au întors acasă. Dar singurul loc unde se simt bine este la mall. Pentru că „acasă” le este ascunsă în continuare în spatele zidurilor formate din mall-uri, supermarketuri, platforme dilematice și amvoane tranzacționiste. Dați-le să guste o roșie românească și veți vedea cum măcar o parte dintre ei încep să-și vină în fire.
         Violența sporită cu care se desfășoară această etapă a războiului cultural are cel puțin două avantaje: în primul rînd, îi poate face pe unii dintre noi să înțeleagă în sfîrșit că ceva nu e în regulă, că ce se întîmplă nu este normal și că insistența cu care unii lideri politici ne asigură că am intrat în sfîrșit în epoca de aur a României normale este cel puțin suspectă. În al doilea rînd, rămîne să profităm de avantajul pe care-l ai de fiecare dată cînd ești înconjurat. În cuvintele generalului american Tony McAuliff, comandatului Diviziei 101 aeropurtată care a participat la Bătălia din Ardeni: „Băieți, sîntem înconjurați de inamic. Aceasta înseamnă că ne bucurăm de una dintre cele mai mărețe ocazii cu care se poate întîlni o armată: putem ataca în orice direcție dorim.”