Marea transformare urmărește anularea tuturor categoriilor care asigură reperele identității personale: identitatea biologică, sexuală, națională, creștină. În ciuda faptului că intelectualii de dreapta din România par opuși marii transformări, în realitate ei au participat încă din anii 1990 la acest proiect: dez-naționalizarea conștiinței naționale au realizat-o în numele valorilor creștine și europene; tot ei s-au ocupat de pervertirea sensului creștin al toleranței și de transformarea aproapelui într-un „celălalt” vulnerabil (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/11/salvatorii-romaniei.html); ei au realizat în România de-normalizarea mentalității populare ca etapă prealabilă a normalizării actuale a anormalului.
Piesa „A Message From the Gay Community” („Un mesaj din partea comunității gay”, vezi la https://www.youtube.com/watch?v=ArOQF4kadHA) interpretată de San Francisco Gay Men's Chorus (Corul bărbaților gay din San Francisco) este adresată părinților normali, heterosexuali. Mesajul constă în recunoașterea faptului că există o agendă gay care urmărește anularea distincției dintre normal și anormal prin normalizarea anormalului. Dar creștinii ar trebui să știe că „mîndria gay” („gay pride”) nu este cu nimic mai păcătoasă decît mîndria heterosexuală. De fapt, normalizarea anormalului a început cu mult înaintea elaborării agendei homosexuale și a făcut mișcarea homosexuală posibilă împreună cu toate celelalte moduri de a transforma percepția normalului: mîndria omului înstrăinat de Dumnezeu este la fel de drăcească indiferent că omul este homosexual sau heterosexual. Lumea ajunge să se laude cu ea însăși din clipa în care nu se mai laudă cu numele Domnului: „Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceștia s-au împiedicat și au căzut, iar noi ne-am sculat și ne-am îndreptat.” (Psalmi 19, 8-9).
Normalizăm anormalul de fiecare dată cînd ne lăudăm cu orice altceva decît cu Dumnezeu: cu valorile europene, cu moștenirea europeană (niciodată cu moștenirea națională, nu știu dacă ați observat), cu apartenența noastră la cultura europeană. Sigur, cultura națională poate deveni oricînd un idol la fel de grotesc ca oricare altul. Însă ceea ce este specific culturii noastre naționale nu este creativitatea, profunzimea ideilor sau valoarea stilistică a operelor literare: este memoria numelui Domnului. Este conștiința numelui lui Dumnezeu transmisă din generație în generație. Reperul ei fundamental nu este angoasa, nu este dilema, nu este absurdul, nu este vidul – este slava lui Dumnezeu. Din acest motiv, cultura națională poate fi idolatrizată doar în măsura în care această slavă este eliminată. Și pentru că slava lui Dumnezeu nu poate fi eliminată decît odată cu memoria ei, cultura noastră națională a trebuit eliminată printr-un asediu susținut asupra conștiinței naționale. Ofensiva a fost atît de reușită, încît atacatorii sunt astăzi percepuți ca eliberatori.
Tot ca eliberatori și făcînd parte din același proiect se prezintă și Corul bărbaților gay din San Francisco: „Să scapi de frica din tine/ Este mai eliberator decît toate lucrurile pe care le-ai încercat!/” De-homofobificarea este o etapă obligatorie prealabilă din cadrul procesului mai vast al de-normalizării. Mesajul grupării gay afirmă tocmai acest lucru: „Copiii voștri se vor dedica/ Corectitudinii și dreptății pentru cei din jur/ Copiii voștri se vor strădui să-i convertească/ Pe toate surorile și frații lor/ Iar apoi, curînd, suntem destul de siguri/ Copiii voștri vor începe să vă convertească pe voi!/ Agenda gay ajunge acasă/ Agenda gay este aici!/ […] Vă vom converti copiii/ Și apoi ne vom ocupa de voi/ Să scapi de frica din tine/ Este mai eliberator decît toate lucrurile pe care le-ați încercat!/ […] Vă vom converti copiii/ Și vom face din voi aliatul nostru în cele din urmă!” (versurile în engleză le găsiți mai jos, la sfîrșitul acestui text). După cum se afirmă în introducerea melodiei, mesajul este destinat „celor care încă se mai împotrivesc drepturilor omului.” Cine nu susține agenda homosexuală este un dușman al omului.
Autorul unui blog pe care-l urmăresc constant (https://lifeondoverbeach.wordpress.com/) observa în legătură cu videoclipul „Venim după copiii voștri” că „relațiile sexuale între indivizii de același sex îi expun pe aceștia riscurilor grave ale bolilor cu transmitere sexuală, la răni fizice, tulburări mintale și chiar la o durată mai scurtă de viață” (Θεόφιλος: https://lifeondoverbeach.wordpress.com/2021/07/08/you-think-that-well-corrupt-your-kids-fine-just-this-once-youre-correct/#comments). Deși observația este corectă, ea poate fi combătută pe rînd prin invocarea progreselor din domeniul medical, în urma cărora bolile cu transmitere sexuală vor fi eradicate (eventual printr-un vaccin, nu întîmplător același cor gay înregistrînd recent și un apel muzical la vaccinare anti-covid: https://www.youtube.com/watch?v=l-Bk7JP7kUY). Totodată, susținătorii LGBT susțin că problemele de natură psihică sau mintală sunt determinate de presiunea creată de homofobii care întrețin un mediu ostil față de membrii LGBT. De aici și necesitatea de-homofobificării prin educație.
Guvernele conservatoare din Ungaria și Polonia nu au interzis homosexualitatea, ci au interzis promovarea homosexualității. Practic, s-au opus de-homofobificării prin care susținătorii LGBT încearcă să realizeze convertirea la „valorile” LGBT. În același timp, ambele state sunt dedicate promovării valorilor creștine. În schimb, în România, agendei homosexuale a autorităților nu-i corespunde o agendă creștină consistentă a lumii ortodoxe care să sprijine consecvent o cultură a normalității definită în termeni ortodocși (există ce-i drept o agendă bisericească de sprijinire a intelectualilor neoliberali/neoconservatori/neognostici care au elaborat o normalitate compatibilă cu imperativele pieței globale și care exclude în mod explicit reperele culturii tradiționale românești). Adevărul este că pînă să ajungă activiștii LGBT la copiii noștri, ei sunt deja corupți pe de o parte de o cultură seculară care-i sexualizează prematur (am scris despre asta în repetate rînduri; vezi https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/04/foreplay-pozitia-misionarului-bor.html, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/05/educatia-pedofila.html, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/08/minunata-vechea-lume-noua.html) cu ajutorul părinților și profesorilor degenerați: de pildă, atît la petrecerile de familie, cît și la serbările școlare, succesul este asigurat de difuzarea repetată a două melodii cu conținut pornografic, Despacito și Macarena, la care sunt expuși copiii de la cele mai mici vîrste. Iată mesajul din Macarena: „Dă-i corpului tău puțină bucurie, Macarena, pentru că ai un corp făcut să ofere bucurie și lucruri bune/ Toți mă doresc, dar nu mă pot avea, așa că vin să danseze lîngă mine/ Mișcă-te cu mine, cîntă cu mine și, dacă te pricepi, te iau acasă cu mine/ Nu-ți fă griji pentru prietenul meu, e doar un băiat pe care-l cheamă Victorino/ Nu-l vreau, nu-l suport, nu-i cine știe ce, așa că ce vină am eu/ Victorino era plecat din oraș, dar cei doi prieteni ai lui au fost super.” Și morala din Despacito: „O s-o facem pe o plajă din Puerto Rico/ Pînă cînd valurile vor geme Oh, Doamne!/ Și atunci pecetea mea va rămîne în tine.” Desigur, se poate spune că majoritatea copiilor nu sunt atenți la cuvinte, lor le place doar melodia, ritmul. Judecînd însă după cum dansează, imitînd mișcările dansatorilor pe care i-au văzut în videoclipurile pieselor de acest tip, se poate spune că au receptat esența mesajului cît se poate de limpede. Copiii vor să fie ca cei mari, iar dacă cei mari au numai mizerii în cap, copiii se transformă rapid la rîndul lor încă de mici în depozitele de deșeuri mintale și sufletești în mijlocul cărora trăiesc și pe care din obișnuință le numim părinți și educatori.
Pe de altă parte, copiii noștri sunt corupți odată cu noi de o cultură pretins creștină care a falsificat înțelegerea creștină a normalității asigurată de tradiția unei culturi populare. Din acest punct de vedere, textele antinaționale mai vechi ale lui H.-R. Patapievici, manifestul neoliberal prin care Mihai Neamțu cerea eutanasierea Mioriței (https://www.contributors.ro/despar%C8%9Birea-de-miori%C8%9Ba-viciul-fatalismului-%C8%99i-imperativul-innoirii/), intervențiile mai recente prin care acești intelectuali ortodocși propun investirea într-un creștinism urban, superior prin fidelitatea față de doctrina creștină celui rural („Tendinţa de a contura o antinomie netransfigurată între rural şi urban, în favoarea oraşului, creştin, şi în defavoarea satului, ca paganus, este veche şi cu prelungire până azi, inclusiv la unii colaboratori ai revistei „Horeb”: «Destinul iniţial al creştinismului este acela de religie citadină. Mântuitorul vorbeşte, apoi Apostolii vestesc Evanghelia în marile centre urbane» (Paul Siladi, Pentru o spiritualitate citadină, „Horeb”, p. 45).” https://episcopiahusilor.ro/recenzie-un-eveniment-revista-horeb) sunt doar cîteva cazuri dintr-un efort conștient și perseverent de transformare a ortodoxiei în acord cu deschiderile liberale ale creștinismului apusean și de respingere corespunzătoare a oricărei încercări de raportare a culturii românești în sens larg la tradiția ortodoxă. De peste treizeci de ani, neoliberalii/neoconservatorii/neognosticii români au transformat ortodoxia pe rînd într-o mireasmă, într-un mijloc de dezvoltare/descoperire personală, într-un instrument de îmbunătățire a performanței profesionale, iar lumea ortodoxă este încîntată. Mitropolia Moldovei și Bucovinei le-a oferit chiar o colecție proprie în cadrul editurii Doxologia (https://edituradoxologia.ro/colectie/eseu-0).
Efectele influenței intelectualilor de dreapta asupra viziunii și sensibilității ortodoxe sunt infinit mai grave și mai periculoase decît cele produse de Macarena, Despacito sau de misionarii educației sexuale care bîntuie școlile din România în ultimii zece ani. Intelectualii de dreapta denunță agresiunea agendei homosexuale doar pentru a-și ascunde propria agendă și propriul proiect de convertire a copiilor noștri și a noastră. Dar bărbații gay din San Francisco vin acum și nu mai devreme după copiii noștri pentru că sarcina intelectualilor de dreapta din România a luat sfîrșit: terapiei de de-culturalizare tradițională la care am fost supuși pînă acum îi poate urma stadiul următor, și anume, terapia de culturalizare de gen. De-normalizării normalului realizată în special în paginile publicației Dilema și în cadrul unor emisiuni realizate de Radio România Cultural îi urmează astăzi normalizarea anormalului în toate instituțiile de învățămînt din România, de la ciclul preșcolar la cel superior. În orice caz, cel puțin dl Adrian Papahagi ne anunță că s-a detașat de problemele educației din România: „Părinți de elevi, e treaba voastră acum. Vouă vă revine să vegheați la sănătatea fizică, psihică și morală a copiilor voștri. Informați-vă și implicați-vă în dezbatere. Obțineți acel gen de educație care vă ferește copiii de rău, nu vi-i pervertește. În fond, e responsabilitatea voastră, sunt copiii voștri (fiul meu e deja adult, a terminat anul III de facultate).” (https://r3media.ro/adrian-papahagi-demonteaza-argumentele-favorabile-educatiei-sexuale-cea-mai-buna-educatie-sexuala-este-o-familie-buna/). Din păcate, lucrurile nu sunt chiar atît de simple: intelectualii de dreapta din România ne-au ferit atît de mult de bine, încît au făcut imposibilă apariția acelui gen de educație care să le permită copiilor din România o dezvoltare normală.
Deși observațiile lui Θεόφιλος menționate mai sus sunt corecte, ele le oferă susținătorilor anormalității șansa de a se sustrage adevăratei mize. Problema homosexualității nu este în primul rînd că reprezintă un stil de viață chinuit și degradat, ci faptul că este o minciună. Homosexualii nu se simt rău pentru că sunt discriminați, așa cum vor să lase impresia. Se simt la fel de rău și dacă sunt considerați normali. O minciună nu dispare printr-o minciună și mai mare, ci are nevoie în continuare de minciuni tot mai mari care produc o suferință tot mai mare; este un drum care nu poate duce decît la dezintegrarea de sine. Membrii LGBT nu se simt rău pentru că se simt discriminați, ci pentru că știu că „opțiunea” lor, făcută posibilă de separarea liberală a libertății de morală, este falsă, este nefirească și reprezintă o trădarea a proprie constituții. Dacă ortodoxia este firea omului, cum afirmă părintele Rafail Noica, înseamnă că ortodoxia este constituția omului. Atunci normalul înseamnă a fi creștin, a-ți recunoaște păcatul, a cere iertare și a căuta sfințenia lui Dumnezeu prin lepădarea păcatului și urmarea lui Hristos.
Normalul înseamnă a trăi în adevăr. Marea transformare răstoarnă ordinea realității, afirmînd că normalul înseamnă a trăi în adevărul tău, iar toată lumea este obligată să-l respecte. Această transformare a fost deja realizată în România exact de intelectualii care astăzi pretind că i se împotrivesc. Dar în numele cărui Dumnezeu se împotrivesc ei mîndriei LGBT? Dumnezeul cu care se laudă intelectualii de dreapta (cultura europeană, piața liberă, inițiativa personală) nu este oare minciuna care are nevoie de o minciună și mai mare? Iar dacă cei care se laudă cu altceva decît cu Dumnezeu nu pot decît să se împiedice și să cadă (Psalmi 19, 8-9), cei drept-credincioși se cuvine a se scula și a se îndrepta întru numele Domnului.
P.S.
După cum am menționat mai sus, iată aici textul melodiei „A Message From the Gay Community” (https://www.youtube.com/watch?v=ArOQF4kadHA)
„You think we're sinful/ You fight against our rights/ You say we all lead live you can't respect/ But you're just frightened/ You think that we'll corrupt your kids/ If our agenda goes unchecked/ Funny, just this once, you're correct
We'll convert your children/ Happens bit by bit/ Quietly and subtlely/ And you will barely notice it/ You can keep them from disco/ Warn about San Francisco/ Make 'em wear pleated pants/ We don't care.../ We'll convert your children.../ We'll make them tolerant and fair
Just like you worriеd/ They'll change their group of friеnds/ You won't approve of where they go at night/ (to protests)/ Oh, and you'll be disgusted/ (so gross)/ When they start finding things online/ That you've kept far from their sight/ (like information...)/ Guess what?/ You'll still be alright!/
We'll
convert your children/ Reaching one and all/ There's really no escaping it/ 'cause
even grandma likes Rupaul/ And the world's getting kinder/ Gen Z's gayer than
Grindr/ Learn to love
Learn to vogue/ Face your fate!/ We'll convert your children/ Someone's gotta
teach them not to hate
We're
coming for them/ We're coming for your children/ We're coming for them/ We're
coming for them/ We're coming for your children/ For your children/ You're
children will care about
Fairness and justice for others/ Your children will work to convert/ All their
sisters and brothers
Then, soon, we're almost certain/ You're kids will start convertin' you!/ The
gay agenda is coming home/ The gay agenda is here!
But you don't have to worry/ 'cause there's nothing wrong with/ Standing by our side/ Get on board in a hurry/ Because the world always needs/ A bit more pride
But you don't have to worry/ 'cause there's nothing wrong with/ Standing by our side/ (The Gay Agenda)/ Get on board in a hurry/ Because the world always needs/ A bit more pride/ (The Gay Agenda)
Come on, try a little pride!
We'll convert your children/ Then we'll turn to you/ Giving up the fear inside/ Is freeing like you never knew!/ Go and see San Francisco!/ Go and turn up that disco!/ You'll forget you were ever upset/ We'll convert your children/ And make an ally of you yet!/ We'll make an ally of you yet!/ We'll make an ally of you yet!”