Devotamentul, curajul și mărturia creștină demonstrate de părintele Nicolae Tănase sunt mai presus de orice discuție. De aceea m-au surprins cu atît mai mult afirmațiile făcute de părintele Tănase în cadrul unui interviu acordat Radio Trinitas. Nu am avut ocazia de a urmări interviul și nici nu l-am găsit arhivat undeva, însă din afirmațiile reținute de site-ul basilica.ro, care semnalează interviul respectiv, se poate înțelege nu doar că cercetarea științifică poate fi utilă învățăturii creștine, ci și că cel puțin în planul culturii vieții ar putea exista o prioritate a cercetării științifice față de cunoașterea teologică. Astfel, de la propunerea prudentă de „îmbinare a argumentului teologic și moral cu cercetarea și actualizarea permanentă a datelor științifice” s-a ajuns periculos de rapid din punctul meu de vedere la concluzia potrivit căreia „pornind de la argumentele științifice, sigur că se va ajunge și la argumente religioase, respectiv la aspectele morale pe care le creează atitudinea față de viață.” (https://basilica.ro/pr-tanase-comisia-de-bioetica-ajuta-biserica-sa-sustina-pozitia-pro-viata-stiinta-ii-convinge-mai-bine-pe-unii/)
Fără să cunosc întregul conținut al interviului nu pot să știu în ce măsură părintele Tănase și-a precizat afirmațiile în cursul discuției. Dar așa cum este prezentată în fragmentul reținut de site-ul basilica.ro, convingerea părintelui Tănase este naivă într-un mod periculos pentru credincioși și, prin fragmentele citate, pune BOR într-o situație problematică; este ca și cum am spune că pornind de la argumentele științifice ajungem la creștinism sau cel puțin la ceva destul de apropiat. De fapt, argumentele religioase la care se ajunge dacă plecăm de la argumentele științifice actuale nu doar că nu au nici o legătură cu argumentele creștine, ci sunt diametral opuse și nici nu pot fi altfel atunci cînd știința este ideologizată. Cunoașterea științifică a ajuns să fie privită ca o religie nu doar prin promisiunea de a oferi răspunsurile ultime (ale originii vieții și universului), ci și prin performanțele din domeniul științelor medicale care asigură nu doar salvarea de boală fizică sau psihică, ci și diverse formule de nemurire (prin transferul cibernetic al memoriei sau prin prelungirea indefinită a vieții cu ajutorul bio-tehnologiei). Dacă știința a dobîndit o autoritate supremă în ultimii ani este tocmai pentru că s-a perceput superioară moralei tradiționale și cunoașterii revelate. În religia omului, ideologii sunt profeții, iar știința este legea.
În plus, deși
poate părea o pedanterie, este important să știm că pentru un cititor străin de
creștinism și de efortul pentru viață al părintelui Tănase, expresia „atitudinea
față de viață” poate include orice, inclusiv dreptul de a alege avortul. De aceea, înainte de a ne actualiza datele științifice, nu strică să facem un efort de a ne exprima cît putem de limpede.
Așteptările
optimiste față de o știință care și-a demonstrat ostilitatea față de
creștinism, față de viață și față de standardele morale nu pot fi scuzate prin
naivitate. Pledoaria în favoarea științei contemporane, văzută ca un aliat al
Bisericii în lupta pentru viață (în ciuda evidențelor care demonstrează exact
contrariul) reprezintă mai degrabă o concesie făcută de Patriarhie supremației
științei și, în mod particular, științelor din domeniul medical. Este posibil ca
pasajele selectate în semnalarea de pe basilica.ro să urmărească o formă de captatio benevolentiae față de presiunile la care Patriarhia este supusă
în legătură cu susținerea campaniei de vaccinare anticovid: „Biserica, la inițiativa
Sfântului Sinod, să iasă în față cu această poziție foarte clară și
precisă pentru viață” afirmă părintele Tănase în rezumatul reținut de basilica.ro exact în zilele în care vaccinarea este prezentată de autorități ca poziția responsabilă care manifestă grijă față de viețile tuturor.
Din păcate, dincolo de relația ambiguă dintre Patriarhie și autorități pe tema vaccinului, există
riscul ca astfel de gesturi de pragmatism bisericesc să ducă pe termen lung la apariția unei ortodoxii
științifice (am mai scris despre asta la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/06/credinta-stiintifica.html), care speră să dobîndească astfel aprecierea noii societăți românești progresiste.