(Pentru prima parte, vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/07/raul-si-oamenii-buni.html)
Hristos îl numește pe Petru „satană” (Matei 16, 23; Marcu 8, 33). Ce rău făcuse Petru pentru a merita această mustrare atît de aspră? Nu-l mărturisise oare doar puțin mai devreme ca „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”? Pentru această mărturie, Hristos tocmai îi dăduse lui Petru cheile împărăției cerurilor și-l comparase cu piatra pe care își va întemeia Biserica. Cum ajunge atunci imediat Petru potrivnic al lui Hristos?
Nu doar necreștinii pot fi antihriști și nu neapărat oamenii răi se împotrivesc lui Hristos. Antihrist nu este doar cineva opus lui Hristos, ci oricine propune un alt Hristos. De regulă, un Hristos mai bun. Antihriștii nu sunt oameni răi. Ei pot fi niște persoane foarte cumsecade. Noile interpretări liberale și/sau gnostice ale învățăturii creștine propun un Hristos mai bun, mai înțelegător, mai tolerant. Un Hristos care învață de la om pentru a fi mai uman (https://convergente.ro/ce-a-invatat-isus-de-la-femei/). Toate ideologiile promit salvarea umanității, încercînd să înlocuiască creștinismul cu ceva superior și, mai ales, eficient. Dar oricare dintre acești hristoși ideali nu poate aduce decît iadul. Nu pentru că sunt răi, ci pentru că sunt falși.
În pasajele respective, Petru îi voia binele lui Hristos. Însă acest bine nu era binele lui Hristos – era binele lui Petru. Dar pentru că în acel moment Petru nu era în Hristos, ci „cugeta cele ale oamenilor”, binele lui Petru era un fals bine. Binele celui care nu cugetă cele ale lui Dumnezeu este un bine demonic.
Potrivit lui Ioan, antihristul este oricine tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul (1 Ioan 2, 18-23) și nu mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup (2 Ioan 1, 7). Dar dumnezeirea Fiului întrupat este tăgăduită și de fiecare dată cînd Hristos este înlocuit de o variantă mai bună sau cînd, grație progresului civilizator sau tehnologic, Hristos devine inutil. Orice creștin care afirmă că religiile necreștine dețin posibilitatea mîntuirii este un antihrist. Antihrist nu este doar cel care neagă dumnezeirea Fiului, ci și cel care, afirmînd-o, admite dumnezeirea tuturor divinităților și caracterul revelat al principiilor esențiale ale religiilor necreștine.
Orice ideologie este antihristică. Orice sistem moral, social sau religios care se folosește de Hristos pentru a-și realiza propriile obiective este antihristic.
Antihriști nu sunt doar cei care se opun direct lui Hristos; sunt și creștinii sau necreștinii care se folosesc de Hristos pentru a se opune antihriștilor opuși lui Hristos. Astăzi întîlnim numeroși astfel de antihriști creștini care se opun antihriștilor seculari. Și unii, și ceilalți nu fac însă decît să asigure victoria urîciunii pustiirii. Lumea de astăzi este plină de oameni buni care cugetă cele ale oamenilor pretinzînd că sunt inspirați de Dumnezeu.