Nu știu în ce măsură tinerii harnici și promițători intelectual recrutați de elită sunt fisurați moral din capul locului, sau devin corupți moral pe parcurs, după chipul și asemănarea elitei. Înclin să cred că sunt preferați cei defecți deja, trădați de dîrele groase de oportunism și reflexe duplicitare lăsate în urma lor. Oricum ar fi, semnele ireversibile ale corupției lor morale pot fi văzute încă din primele lor intervenții publice.
Celălalt lucru pe care-l au în comun tinerii intelectuali care au făcut din dialectica compromisului o maieutică aparte este faptul că sunt, în majoritatea lor, ortodocși. Această asociere între ortodoxia recentă și elita duplicitară poate fi văzută ca o reflectare, dacă nu ca o parabolă, a tipului de altoire genetică atribuită de unii creștini vaccinurilor anticovid. Curios este că deși altoirea genetică spirituală aplicată de elită ortodoxiei este vizibilă în toate fazele procesului de deformare a caracterului tinerilor, ea rămîne ignorată de poporul credincios, a cărui atenție rămîne fixată asupra promisei apariții a vaccinaților acoperiți cu solzi de pește.
Cum am mai spus, nu există doar un singur Mare Inchizitor, cum apare în parabola din Frații Karamazov (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/doua-masti-de-halloween-ortodoxia-si.html), ci doi: în timp ce unul oferă doar pîinea trupească, celălalt oferă doar pîinea sufletească. Unul este de stînga, celălalt de dreapta. Unul este progresist, celălalt conservator.
Ceea ce au în comun cei doi Mari Inchizitori este intenția de a le oferi oamenilor doar obiectul unei dorințe pervertite, niciodată obiectul unei dorințe bune. În acest scop, Marii Inchizitori separă pîinea trupească de pîinea sufletească, oferind cînd una, cînd cealaltă, în funcție de nevoile mulțimii, separînd trupul de suflet și falsificînd astfel adevărul despre natura umană unitară și destinul ei. Marii Inchizitori știu că omul se teme de adevăr, pentru că adevărul este cruce, iar asumarea integrității lui reprezintă o răstignire față de adevărurile parțiale, deci pe deplin false. În ciuda faptului că trupul nu este făcut să-și slujească lui, ci sufletului, iar sufletul lui Dumnezeu, Marii Inchizitori întrerup acest circuit al slujirii, făcîndu-i pe unii oameni să slujească propriul trup, pe alții propriului suflet, astfel încît pîinea și trupul să nu se mai împlinească prin prefacerea lor sfințitoare adusă de închinarea înaintea lui Dumnezeu.
Patriarhia Română a confirmat acest model separator, refuzînd să abordeze pînă în acest moment din perspectivă creștină proiectul statului de condiționare a dreptului la muncă, deci la viață, de vaccinarea anticovid. Prin vaccinarea obligatorie, accesul la hrana trupească și la cea spirituală este condiționat de voința statului și nu de voința și capacitățile cetățeanului. Dintr-o instanță care ar trebui să garanteze accesul liber la muncă și siguranța vieții sociale și personale, statul devine o instanță care permite accesul la muncă și hrană doar vaccinaților, refuzînd hrana și siguranța vieții pentru nevaccinați. În felul acesta, statul își revendică dreptul de viață și de moarte asupra cetățenilor, pretinzînd că în virtutea obligației de a ocroti sănătatea publică, are dreptul de oferi sau retrage dreptul la sănătate, educație, muncă și viață.
Faptul că funcționarii statului pot face asemenea afirmații fără a fi îndepărtați imediat din funcție, ba chiar bucurîndu-se de aprobarea unei părți importante a populației, demonstrează cît de răspîndită și de adîncă a ajuns erodarea caracterului moral al multora dintre noi. Sigur, elita a putut avea un asemenea succes și pentru că nu a fost niciodată contrazisă de ortodocșii educați din BOR, solidari cu elita de dreapta, tăcînd strategic atunci cînd elita ataca ortodoxia dar aplaudînd furtunos elogiile aduse de elită miresmelor tot mai insesizabile ale unei ortodoxii dispărute.
În ciuda acestei măcelăriri publice a conștiinței naționale și a sufletului românesc realizată sistematic de elită din 1990 încoace, răzbat totuși, răzleț însă inconfundabil, semnele unei continuități discrete a unei conștiințe românești care a știut să-i reziste unuia sau altuia dintre Marii Inchizitori care au încercat să ne ofere raiul dorințelor pervertite în schimbul umanității noastre. Am descoperit cazul unui astfel de efort restaurator în paginile revistei Magazin istoric din luna februarie 2021, unde în cadrul rubricii de corespondență, un elev de liceu descria concursul pe care-l propusese colegilor săi din anii mai mici:
„Concurs în vreme de pandemie
«Din necunoașterea istoriei s-au născut monștrii care se războiesc azi cu romanele și cu statuile, cu monumentele și cu filosofii», aceasta este ideea de la care o echipă formată din elevii clasei a XI-a H de la Liceul «Matei Basarab» din București, coordonată de mine și sub supravegherea profesorului Nicolae Diță, și-a propus să ofere șansa tuturor boboceilor dornici să-și exprime cunoștințele istorice și totodată să educe elevii în spiritul dragostei de neam și țară, un lucru greu realizabil în mijlocul unui popor dezamăgit, dar necesar pentru înțelegerea și iubirea lumii în ansamblul ei. […]”
Andrei Repede, elev clasa a XI-a, Liceul „Matei Basarab”