Animalele sunt prudente înaintea unei treceri. Ele simt pericolul trecerii, știu că de-a lungul unei trecători sunt vulnerabile. Animalele se simt tot timpul pe trecere pentru că pentru ele nu este decît una.
Instinctul biologic îl face și pe om să traverseze cu prudență. El vrea să ajungă dincolo în viață. Însă omul are înaintea lui o trecere văzută și una nevăzută. Pentru că, spre deosebire de animal, care poate fi viu sau mort, omul poate fi om sau neom.
Orice om poate deveni neom atunci cînd încetează să mai vadă trecerea nevăzută. În vremuri neomenești, precum cele pe care le traversăm acum, trecerea nevăzută este ascunsă, așa cum iconoclaștii acopereau cu var chipurile sfinte de pe frescele bisericilor ortodoxe. Fiind făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, fața omului ne descoperă una dintre marile treceri nevăzute. Vremurile noastre sunt vremuri iconoclaste, care acoperă fața omului cu masca sanitară ori o mutilează prin chirurgie estetică pentru a o face să nu mai semene cu omul, ci cu neomul.
Atunci cînd trecerea nevăzută este interzisă pentru o vreme îndelungată, fiind refuzată în societate, în școală iar uneori chiar și în Biserică, instinctul omenesc al omului slăbește. Începe să uite că se află în permanență pe o trecere nevăzută. Și atunci nu-și mai dorește decît să ajungă de cealaltă parte în viață, chiar dacă această viață este doar viață de neom.