„… încă de pe acum, suntem împinși spre o stare de spirit dispusă să accepte orice fel de viață artificială ni se pregătește. […] Oamenii pot fi determinați nu numai să trăiască lipiți unul de altul în țarcuri strîmte, ci să le și placă acest fel de viață.”
Archie Carr, Ulendo
Dar pentru a se putea simți bine într-un țarc fizic, omul trebuie făcut mai întîi să se simtă bine într-un țarc mintal și sufletesc. Omenirea s-a simțit bine cu mască pentru că s-a simțit bine crezînd că masca este salvatoare; s-a simțit bine acceptînd numeroase constrîngeri fizice, pentru că fusese deja micșorată spiritual. Această sărăcire spirituală nu poate fi realizată doar prin ideologie, ci numai în măsura în care ideologia este susținută de persoanele și instituțiile încrederii: Biserica sau mediul social în care m-am format (conservator sau progresist). Viața artificială nu poate fi receptată ca o viață identic naturală dacă cei însărcinați cu ocrotirea vieții naturale nu ar permite falsificarea ei. Sufletul artificial este realizat nu în opoziție cu sufletul creat de Dumnezeu odată cu participarea omului în actul de procreație, ci prin artificializarea sufletului natural realizată prin complicitatea celor care au primit misiunea de a vesti și păzi adevărul despre om și lume.
„Nu sînt fan Putin, dar sînt scârbit de ipocrizia şi dubla măsură ale SUA”, mărturisea recent cineva într-un comentariu legat de criza politică generată de atacul Rusiei asupra Ucrainei (https://theodosie.ro/2022/02/24/conflict-militar-fierbinte-in-ucraina/comment-page-1/#comment-4061; Dan, autorul comentariului, include și link-urile către patru articole care mi se par deosebit de utile pentru înțelegerea situației actuale, dintre care semnalez și eu aici două dintre ele: https://www.unz.com/mwhitney/the-crisis-in-ukraine-is-not-about-ukraine-its-about-germany/ și https://trenduri.blogspot.com/2022/02/ce-se-intampla-pe-front.html). Totuși, ipocrizia și dubla măsură americană sunt cel puțin justificate de egoism, de interesul personal al SUA. Mai oribile mi se par ipocrizia și dubla măsură a ortodocșilor români, care susțin narațiunea americană (ca atitudine generală, nu doar în această împrejurare) chiar și atunci cînd această narațiune este contrară intereselor naționale și spiritului ortodox. Condamnă neomarxismul și în același timp susțin sorosismul ca instrument al eliberării de comunism. Anticomunismul secular, profesat în numele democrației și într-o măsură mai mare cel ortodox, asumat în numele valorilor creștine, au deturnat nu doar ortodoxia, ci și conservatorismul românesc, oferind acoperirea perfectă prin care s-a realizat în ultimă instanță falsificarea sentimentului național. Acțiunile vizibile de subminare a conștiinței naționale întreprinse de elita de dreapta au fost trecute cu vederea în numele obiectivului comun și al interesului superior de denunțare a comunismului.
Populația ortodoxă și cu predispoziții conservatoare este „informată” asupra unei foarte probabile implicări a lui Putin în planul marii resetări și în manipularea globală a pandemiei, subliniindu-se pe unele platforme ortodoxe coincidența dintre sfîrșitul pandemiei și debutul atacului asupra Ucrainei. Coincidența este suspectă, dar asta numai dacă nu se cunoaște presiunea crescîndă pusă de NATO prin intermediul Ucrainei asupra Rusiei. Dacă tot intrăm în zona conspiraționistă, mai plauzibilă mi se pare fuziunea dintre complexul militar-industrial american și complexul medical-industrial global, în care scopul profitului și, mai ales, al controlului total al lumii au eliminat obiectivul păcii, respectiv al sănătății. În această nouă metanarațiune realizată prin fuziunea celor două ordini corporatiste, Rusia devine amenințarea la adresa păcii globale tot așa cum fiecare om de pe planetă a devenit, din 2019 încoace, o amenințare la adresa sănătății globale. Nu este curios că după ce toată lumea și-a pierdut încrederea în mass media din cauza felului în care aceasta a transformat războiul împotriva pandemiei într-o mitologie fondatoare a expertului mesianic și a definit ființa umană prin statutul ei vaccinal, aceeași lume urmărește cu încredere totală noua narațiune a războiului împotriva totalitarismului rusesc?
Desigur, nu sunt doar un om păcătos, ci și un om insuficient informat și cu o capacitate destul de limitată de observație și analiză. Prin urmare, este foarte posibil să mă-nșel, iar NATO și Occidentul, OMS și restul organizațiilor mondiale să reprezinte imperiul binelui, ocrotitorii libertății, sănătății și păcii globale. Dar dacă am dreptate, atunci toți cei care plasează întreaga responsabilitate pentru războiul din Ucraina asupra regimului Putin nu fac decît jocul elitei globale.
Oamenii nu iubesc neapărat minciuna – doar se tem de adevăr. Pentru că adevărul îi lasă singuri. Și decît să fie singuri în adevăr, preferă să trăiască împreună în minciună, precum observa Archie Carr încă din 1964: „lipiți unul de altul în țarcuri strîmte”. Preferă să fie condiționați și transformați în mecanisme vii, doar pentru a fi lăsați să funcționeze în continuare (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/02/functionalismul-implacabil-citeva.html), cerînd în schimb un singur lucru: să fie asigurați că a funcționa este totuna cu a trăi.