Latoya Raveneau, director de programe și producător în cadrul Disney Television Animation, s-a lăudat recent că a introdus în programele pentru copii conținut pro-LGBT de fiecare dată cînd a avut ocazia, fără ca cineva din companie să încerce vreo clipă să o împiedice. Rod Dreher comentează pe larg episodul (https://www.theamericanconservative.com/dreher/disney-queers-children-says-disney-exec/), care vine ca o confirmare pentru dispoziția favorabilă a elitei democrate din SUA față de pedofilie (vezi în acest context și nominalizarea judecătoarei Ketanji Brown Jackson pentru Curtea Supremă a Statelor Unite, o judecătoare care s-a dovedit înțelegătoare în cazurile de pedofilie pe care le-a judecat, vezi de la min. 4:30 https://www.youtube.com/watch?v=MFUhdjYjEVM).
În același timp în care copiii sunt expuși fizic și psihologic unei culturi pedofile (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/05/educatia-pedofila.html), gîndirea le este distrusă prin ideologizarea realizată în cadrul școlii prin programele DEI și CRT (despre care am scris la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/despre-solidaritatea-ontologica-dintre.html; vezi comentariul Laurei Ingraham în privința acestei noi forme de învățămînt politic la https://www.youtube.com/watch?v=QFqaBuFtigQ); sub influența umanismului de stînga, care controlează deja sistemul de învățămînt românesc atît prin intervenția directă în școli a ONG-urilor din educație, cît și indirect prin presiunile și influențele exercitate de aceste organizații asupra Ministerul Educației, foștii șoimi ai patriei sunt transformați în șoimi ai globalizării, agenți ai transumanismului, eroi ai păcii mondiale și salvatori ai planetei.
Sigur că dreapta nu va rata ocazia de a țipa că stînga vrea să ne fure copiii. Ne-au zis ei! Ce nu va recunoaște dreapta de unică folosință și nici conservatorismul de larg consum din România este că stînga poate fura astăzi copiii doar pentru că dreapta i-a lăsat deja fără bunici. I-a lăsat fără bunici cînd ne-a interzis trecutul, tradiția, memoria și cultura locală, descrise ca piedici în calea destinului nostru european și a vocației noastre de consumatori globali.
Orice lucru care eliberează puterile memoriei este adevărat așa cum orice lucru care favorizează uitarea este mincinos. Reeducarea este întotdeauna reeducare a memoriei în vederea ștergerii sau deformării memoriei. Uitarea este necesară pentru a permite inducerea unei false memorii, în care locul bunicului meu este luat de bunicuțul Pleșu sau de orice alt bătrîn, adică de noii avvă ai spiritualității pluraliste globale. Sfatul Bătrînilor din satul tradițional a fost înlocuit de Sfatul Copiilor din satul global – după cum ne-o demonstrează astăzi liderii politici ai marilor puteri care, în ciuda vîrstei, s-au lăsat infantilizați de o ideologie absurdă.
Comuniștii nu au urît elita pentru că reprezenta un dușman de clasă, ci pentru că reprezenta legătura noastră cu trecutul. Din același motiv i-au urît și pe țărani. Dreapta din România postcomunistă a profitat de această dislocare a trecutului produsă de comuniști pentru a se insinua între spațiile goale ale istoriei recente în vederea împiedicării refacerii continuităților noastre organice. Din acest motiv, elita de dreapta eclozată după 1990 din imensul incubator tradiționalist-ortodoxist-dilematic, a avut grijă să definească comunismul ca pe o ideologie antiumanistă și anti-intelectualistă în primul rînd, pentru a putea justifica astfel asumarea proiectului umanist, pentru a legitima și valida moral segmentul intelectual (a cărui superioritate morală era dedusă din aversiunea comunistă față de intelectualitate) și pentru a împiedica recuperarea trecutului, a identității noastre naționale.