miercuri, 16 martie 2022

Despre solidaritatea ontologică dintre persoană și loc

 

Războiul din Ucraina va fi folosit ca un argument decisiv în programele DEI (Diversity, Equity, Inclusion, care trimit prin fiecare concept la dreptate socială, wokeness, ecologie și tot bagajul ideologic al stîngii culturale din ultimii 30 de ani) care sunt deja introduse în școlile noastre în scopul dublu al deconvertirii elevilor de ultimele rămășițe de reflexe conservatoare și reconvertirii lor la religia societății deschise. Procesul va decurge fără nici o opoziție reală: după cum i-a încurajat din 1990 încoace pe susținătorii teocrației liberale a pieței, liderii ortodocși vor susține și acest proiect al antropocrației occidentale. O fac deja (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/despre-sensul-ortodox-al-icoanei.html). Semnele se pot vedea încă de pe acum în condamnarea ca trădători de țară a tuturor celor care nu mărturisesc public superioritatea morală absolută a blocului NATO.

Atît mișcarea BLM, cît și cea a suprematiștilor albi americani aparțin aceleiași revoluții sociale a modernității care a asediat lumea veche. În ciuda aparențelor, nu este un conflict între apărătorii statuilor și distrugătorii lor. Toate soclurile erau deja goale cu mult înaintea manifestării cancel culture. Conflictul dintre aceste tabere este legat de personajele care urmează să fie așezate pe aceste socluri. Pînă cînd acest conflict va fi tranșat într-un fel sau altul, sistemele de educație din țările satelit vor permite ambele viziuni: prin low church, adică oengeuri și activiști anonimi, vor promova radicalismul de stînga, iar prin high church, adică prin academicieni și personalități culturale respectabile, vor deplînge atacurile la memoria culturală și vor face apeluri emoționante la educația clasică. Imparțială și demnă, Patriarhia se va ocupa de strîngerea de fonduri necesare educației copiilor din medii sociale defavorizate, astfel încît nici un copil român să nu rămînă lipsit de beneficiile DEI (despre implicarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în stranii experimente în educația copiilor din România, vezi la http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/superteach-pentru-mentalitate-deschisa-in-educatie-intre-fundatia-scoala-varlaam-institutul-de-dezvoltare-personala-al-mormonilor-americani-si-activistii-rezist-anti-ortodocsi/)

Programele DEI urmăresc în realitate să distrugă relațiile naturale dintre oameni întemeiate pe familie, tradiție, vecinătate. Ca să poți construi un om nou trebuie să-i creezi un tip nou de relații, evident artificiale, opuse celor naturale. Acesta este unul dintre motivele pentru care comunismul nu a putut crea omul nou: nu pentru că avea o ideologie falsă – ideologia euro-atlantică actuală, apărată inclusiv de creștini, este la fel de falsă – ci pentru că îi lipsea tehnologia. Comunismului îi lipsea posibilitatea tehnică de a produce o lume artificială, un mediu artificial potrivit omului nou.

Pentru a construi o lume nouă nu este suficient să distrugi lumea veche. Trebuie să construiești un om nou. Ordinea comunistă nu a putut fi realizată nu pentru că era falsă, ci pentru că încorpora prea multe elemente din lumea veche. Era mai mult o convenție absurdă despre o lume nouă decît o lume nouă reală. Tocmai de aceea avea nevoie de teroare. În schimb, astăzi lumea nouă, o oroare fără precedent în întreaga istorie a umanității, este redefinită ca lume veche. Totalitarismul comunist mințea în legătură cu lumea veche, susținînd că lumea veche a dispărut; totalitarismul globalist minte în legătură cu lumea nouă, pretinzînd că trăim tot în lumea veche.

Așa cum omul nu se poate recupera decît prin persoană, tot astfel lumea nu poate fi redobîndită decît prin loc. Persoana și locul sunt solidare. Persoana este omul care crește, care se împlinește ca om prin creștere. Omul nu poate crește în afara locului său. Locul însuși crește odată cu persoana, devenind lume.

Eroarea puterilor care se confruntă astăzi este determinată de confuzia dintre lume și teritoriu. Un astfel de război nu duce doar la pierderea de vieți omenești, așa cum se întîmpla în războaiele din trecut, ci și la pierderea persoanei. În măsura în care acest război a fost proiectat de imperiul societății deschise, persoana a fost de la bun început ținta lui. Iar la sfîrșitul războiului, educația din acest sistem se va asigura că nici o persoană nu va mai apărea vreodată. De-abia atunci războiul va lua sfîrșit cu adevărat. Foarte probabil, tot atunci se va încheia cu adevărat și istoria.