Pagini

Oameni și Locuri

luni, 14 martie 2022

Pr. Geoffrey Korz: Ortodocșii Bobo

 

[…] Nu ar trebui să fie surprinzător că în deceniile trecute de la apariția lui, Bobo și-a găsit drum în toate domeniile vieții, inclusiv în locuri atît de străine de spiritul său precum Biserica Ortodoxă. Întrucît natura Bisericii este plină de speranță, aceasta ar trebui să ofere posibilități de transformare a sufletului ortodoxului Bobo. Totuși, transformarea care se află în centrul vieții creștine este de neconceput pentru ortodoxul Bobo: el nu vine să se transforme, ci să transforme tot ce îl înconjoară.

 

[…] la fel cum boemul secular caută un sens individual pentru viața lui, ortodoxul Bobo poate găsi în Biserică o anumită identitate ezoterică. Totuși, această identitate va fi doar superficială și el nu va putea niciodată să pătrundă în inima vieții creștine. Impulsurile sale seculare, burgheze, sunt în conflict cu creștinismul ortodox, iar abordarea sa boemă este „spirituală” mai degrabă decît fundamental creștină și ortodoxă. Drept urmare, ortodocșii Bobo rămîn cu descoperirea semnificației lor spirituale prin bălăcirea în iconografie, printr-o fascinație pentru slujbele bisericești ca dramă și cu un interes pentru Rugăciunea lui Isus ca ceva „profund spiritual”. Pocăința continuă, mărturisirea, îndepărtarea de păcate și eforturile grele ale rugăciunii zilnice sunt departe de căutarea sensului pe care Bobo ortodox îl are în minte.

Ortodocșii Bobo caută un teren comun în problemele sociale comode. Prin definiție, un Bobo este combinația dintre elitismul burghez și valorile sociale boeme. La aceasta, ortodoxul Bobo adaugă un strat de creștinism, accentul lui moral trebuind să se limiteze la domeniile în care aspirațiile celor trei grupuri de a realiza binele coincid. Aceasta ar include aspecte generice ale acordului, cum ar fi îngrijirea săracilor, oferirea de locuințe pentru persoanele fără adăpost și prevenirea violenței împotriva femeilor și copiilor – un rezultat care nu poate fi afectat de riscul pentru reputația socială a oricui. Ortodocșii Bobo nu-și vor pune niciodată în pericol legăturile sau aspirațiile profesionale, abordînd public probleme morale sau spirituale mai controversate ale zilelor noastre asupra cărora Biserica Ortodoxă se pronunță fără echivoc: avortul, căsătoria, moralitatea sexuală sau identitatea de gen. Dacă ortodoxului Bobo i se întîmplă să spună ceva pe aceste subiecte, cu siguranță va fi în contextul: „Sunt creștin ortodox, dar acum știu...”, sau „Credința noastră ortodoxă ne învață să iubim pe toată lumea” – declarații incomplete care reprezintă greșit gîndirea, acțiunile și viața spirituală a Părinților Bisericii.

Ortodocșii Bobo fac apel la „nuanțare” în chestiuni despre care Biserica vorbește clar. Ortodocșii Bobo insistă pe limbajul blînd, adesea în numele exercitării bunătății. Deși a fost întotdeauna prerogativa clerului să exercite iconomie pastorală și milă față de membrii Bisericii în funcție de viața și circumstanțele lor individuale, ortodocșii Bobo îndeamnă la ceva diferit: remodelarea totală a modului în care gîndesc oamenii credincioși, folosind sofisme și un limbaj înșelător. Chiar și în ceea ce privește cele mai clare învățături morale ale Părinților Bisericii (cum ar fi avortul sau desfrînarea), Bobo ortodox va folosi implicit jargonul culturii, folosind termeni precum „sănătatea femeilor” (pentru avort) și „relații” (pentru desfrînarea de toate felurile), pentru a evita rănirea sentimentelor. Pentru un bărbat care suferă de confuzie de gen (cunoscută clinic sub numele de disforie de gen), ortodoxul Bobo va adopta termenul „femeie trans” – de fapt o minciună desprinsă atît de realitățile biologice, cît și de cele spirituale ale persoanei, minciună recunoscută atît de știință, cît și de învăţătura fiecărui sfînt al Bisericii Ortodoxe. Fiecare schimbare în limbaj transformă și mediul oricărei discuții. Într-o parohie plină de ortodocși Bobo, mediul spiritual ajunge foarte curînd să semene cu o biserică protestantă liberală – sau pur și simplu cu un club de activism social.

 

Ortodocșii Bobo vor să fie iubiți de elită – și vor spune sau vor crede orice pentru a dobîndi această iubire. Înstrăinarea elitelor lumii seculare este un tabu serios pentru Bobo ortodox – și un criteriu sigur după care se poate vedea dacă un creștin ortodox a căzut sau nu în boboism. [Nota mea, Gh. Fedorovici: aici putem include toată preocuparea post comunistă a implicării elitei în Biserică, întreaga problematică a raporturilor dintre rațiune și credință, cultură și religie, toată teoria „pridvorului”, a „întîlnirii”, a „intervalului” care a transformat un mare număr de tineri ortodocși, în special din ASCOR, în ortodocși Bobo care acum conduc diversele secții, departamente și comisii de cultură și învățămînt ale BOR.] Acolo unde responsabilitățile credinței ortodoxe intră în conflict cu cerințele lumii seculare, ortodoxul Bobo va alege chemarea lumii, deoarece aceasta este calea către succesul lumesc, fie că înseamnă o poziție mai bună, un venit mai mare sau stima colegilor. Acest lucru este valabil și atunci cînd vine vorba de copiii ortodocșilor Bobo, pentru care părintele Bobo are ambiția pămîntească de a fi cetățean al lumii, un competitor global și un beneficiar al diferitelor onoruri lumești, fie că sunt academice, sportive sau de alt fel. Fie că este vorba de convingerile Credinței Ortodoxe sau de timpul necesar pentru a o practica în detaliu – ceva ce ortodoxul Bobo ar eticheta drept „fanatism” – ortodoxul Bobo va renunța cu siguranță de la orice ar fi o provocare pentru succesul pămîntesc și oportunitățile de creare de rețele.

Ortodoxul Bobo venerează cultul trupului. De la culturism la alimentație sănătoasă, competiții de super-eroi pînă la curse de distanță lungă, atingerea aptitudinii fizice se află în vîrful muntelui succesului pentru ortodoxul Bobo. În timp ce culturile ortodoxe tradiționale sunt scufundate în munca fizică (precum și în rugăciune și în prosternare), nu este neobișnuit ca ortodoxul Bobo să sară peste Liturghia de duminică pentru a participa la o competiție sportivă de dimineață, stabilind contacte cu rețeaua de Bobo seculari și exersîndu-și fizic mîntuirea cu frică și transpirație. Înălțarea importanței corpului fizic deasupra sufletului etern poate fi măsurată în minute sau ore, comparînd orele la sală cu orele la biserică sau în rugăciune acasă. Deoarece sala de sport oferă un corp sexy și tineresc, precum și construirea rețelei profesionale, se potrivește perfect cu obiectivele de viață ale ortodoxului Bobo. Din păcate, slujbele bisericii și viața spirituală oferă puține dintre aceste beneficii pămîntești și niciuna dintre ele nu conține dopamină.

Ortodocșii Bobo își bazează deciziile pe vise despre un viitor pămîntesc. Creștinii ortodocși își bazează deciziile pe experiența sacră a trecutului. […]  Spre deosebire de Biserica Ortodoxă care vede Sfînta Tradiție a trecutului ca fiind cuprinsă de toată înțelepciunea lui Dumnezeu care este demnă de laudă, Bobo ortodox vede trecutul ca o serie de evenimente care sunt doar demne de vină pentru toate problemele de astăzi. În timp ce Biserica Ortodoxă Îl vede pe Hristos și pe sfinți ca pe un dar al lui Dumnezeu pentru lume, ortodoxul Bobo se vede pe sine și pe generația sa ca pe acel dar – iar viitorul ca pe un dar și mai mare, deoarece ei cred că totul în lume va deveni din ce în ce mai bun.

Ortodoxul Bobo venerează eroi, nu sfinți. […]  În cazul în care un Bobo ortodox poate vorbi despre un sfînt, acesta va fi limitat la contextul culturii lor (sfîntul țării mele) sau patronul familiei lor sau vreun sfînt care este cunoscut pentru o virtute care este celebrată în cercurile seculare (cum ar fi moartea pentru o cauză politică). Dimpotrivă, lectura de cărți și celebrarea cauzelor susținute de eroii contemporani ai justiției sociale este un joc corect – într-adevăr, un ritual așteptat – pentru ortodoxul Bobo. În ciuda faptului că este înconjurat de un nor atît de mare de martori în Biserica Ortodoxă, ortodoxul Bobo selectează de bunăvoie eroii trecători din ziua de azi, promovîndu-i copiilor, studenților și clienților lor ca exemple de imitat, uitînd în același timp de icoanele dăruite de Dumnezeu.

Ortodocșii Bobo sunt mai deștepți decît sfinții. Ortodoxul Bobo crede că va îmbunătăți Biserica – mai degrabă decît să fie îmbunătățit de Biserică. Asemenea oamenilor de știință care fac experimente de secole, ortodoxul Bobo crede că astăzi știm mai multe despre Dumnezeu decît sfinții cu secole în urmă. Aceasta se numește „revelație progresivă” – ideea că Dumnezeu ne arată din ce în ce mai mult de-a lungul timpului, chiar mai mult decît a dezvăluit cînd a apărut în trup uman pe pămînt! Aceasta este o erezie și este contrară credinței ortodoxe, totuși se încadrează perfect în narcisismul ortodoxului Bobo, care crede că este mai avansat și mai educat chiar și decît sfinții înșiși. […] La fel ca ereticii din secolele trecute, ortodoxul Bobo vorbește pentru lucruri care par virtuoase și bune la suprafață, dar care, la o examinare serioasă, sunt profund contrare mărturiei larg răspîndite a sfinților. Ortodocșii Bobo sunt lupi în haine de oaie – totuși, în multe cazuri, ei nici măcar nu sunt conștienți de acest fapt, deoarece credințele, scopurile și stilurile lor de viață sunt atît de mult afirmate și aplaudate de lumea seculară din jurul lor. Ei sunt sfinții lumii seculare moderne, așa că se întreabă de ce nu pot fi noi sfinți ai Bisericii Ortodoxe, lăsînd deoparte sfinții vechi și învechiți?

Ortodocșii Bobo sunt iconoclaști. Ortodoxul Bobo împărtășește iconoclasmul progresistului modern, respingînd instituțiile și normele stabilite, cum ar fi familia nucleară, democrația și civilizația creștină occidentală (pe care Bobo o consideră „în mod inerent rasistă”) și conceptul că Dumnezeu a creat ființa umană bărbat și femeie. Acolo unde Bobo folosesc astfel de cuvinte, semnificațiile lor sunt răsucite și redefinite pentru a-i constrînge pe noii convertiți să intre în echipa lor iluminată și să se îndepărteze de ceea ce ei văd ca întunericul trecutului.

Ortodocșii Bobo preferă prietenii activiști laici altor creștini ortodocși. Avînd în vedere posibilitatea de a alege între prietenii lor seculari, progresiști ​​și creștinii ortodocși credincioși, Bobo ortodocși ar alege să-și petreacă timpul cu prietenii seculari de fiecare dată. […]  În aproape toate cazurile, activiști precum Bobo ortodox consideră că convingerile lor sociale sunt mai importante decît credințele și practicile lor spirituale și, astfel, au mai multe în comun cu prietenii lor seculari. Foarte des, ortodocșii Bobo îi consideră pe ceilalți creștini ortodocși (cu siguranță cei tradiționali) ca fiind rasiști, sexiști, bigoți, intoleranți, proști, nepoliticoși, anti-științe și ipocriți, în timp ce ei își văd prietenii laici ca fiind toleranți, egalitari, inteligenți, educat, deschis la minte și intelectual. Cînd vine vorba de opinii despre probleme de zi cu zi și alegeri importante de viață, ortodocșii Bobo abordează marile întrebări ale vieții la fel ca oamenii necredincioși. Nu este de mirare că ortodocșii Bobo ar alege să aibă prieteni necredincioși, înaintea altor creștini ortodocși, cu care ar putea avea dezacorduri majore – sau care ar putea să le provoace conștiința ca membri ai Bisericii Ortodoxe.

Faptul trist este că ortodocși Bobo se prezintă adesea ca alternativă autentică la vechile comunități bisericești „ghetouri etnice” – ca și cum ortodocșii Bobo ar reprezenta chipul contemporan al creștinismului ortodox. Nimic mai departe de adevăr.

Să fim clari: ortodocșii Bobo nu sunt de fapt creștini ortodocși în gîndirea, acțiunile sau viața lor spirituală. În timp ce ei se identifică drept ortodocși datorită botezului lor la un moment dat în trecut, viziunea lor asupra lumii este ferm conformată cu lumea seculară și este străină atît în ​​spirit, cît și în acțiune de viața și învățătura martirilor și a Părinților Bisericii.

Creștinii ortodocși trebuie să-i recunoască pe ortodocșii Bobo pentru ceea ce sunt: ​​indivizi purtînd un duh care este contrar și adesea de-a dreptul ostil credinței și vieții ortodoxe. Deși este foarte adesea acoperit de politețe, mentalitatea ortodoxului Bobo nu este inofensivă. Dimpotrivă, viziunea burghezo-boemă asupra lumii se opune tuturor lucrurilor pentru care Hristos a murit, pentru care au suferit martirii și pe care Sfinții Părinți le-au mărturisit.

Creștinul ortodox trebuie să caute Crucea lui Hristos și calea parcursă de sfinții care au luat acea Cruce și să fugă de individualismul, afirmarea de sine și narcisismul lui Bobo, fie că atacă Biserica din interior sau din exterior.

 

(Traducere de Gheorghe Fedorovici. Textul integral la https://orthochristian.com/140518.html)