Utilitatea noilor tehnologii digitale și avantajele utilizării lor i-au făcut pe mulți dintre noi să privească competențele digitale nu doar ca pe un criteriu de pregătire profesională, ci mai ales ca pe o formă de realizare personală. Această prejudecată recentă face din omul digital nu doar o variantă superioară a omului educat al culturii clasice, ci o variantă superioară de om ca atare.
Susținătorii programelor de digitalizare a educației nu mai vorbesc doar despre „oportunitățile” oferite de competențele digitale, ci descriu educația digitală ca pe mijlocul unic de împlinire a omului, a potențialului său de cunoaștere:
„Fundația EOS – Educating for an Open Society (EOS România – www.eos.ro) este o organizație privată, non-profit. Scopul său principal este de a reduce decalajul digital din România, ajutînd oamenii să-și realizeze întregul potențial prin utilizarea tehnologiei. […] EOS este membru fondator al rețelei europene de incluziune digitală ALL DIGITAL.” (https://eos.ro/about/)
Transformarea digitală („We believe that every European should be able to exploit the benefits and opportunities created by digital transformation.” https://all-digital.org/) nu se reduce însă la transformarea ocupațiilor și a locurilor de muncă. De fapt, în măsura în care acestea sunt transformate în sensul digitalizării activităților, angajatul va fi supus unor transformări care depășesc simplele abilități de operare a unui computer.
Transformarea digitală este în egală măsură o transformare a
comunicării și, prin urmare, a culturii prin intermediul căreia, la limită, se ajunge la o
digitalizare, adică la o abstractizare a persoanei umane, al cărei model de
gîndire va fi determinat de tipul de analiză și procesare a datelor propriu
unui computer. Nu doar computerele pot fi programate, ci și oamenii. Deocamdată, această programare încă mai este numită, în mod impropriu și intenționat înșelător, educație.
Iată un model de comunicare depersonalizată, sărăcită digital (pe care-l semnalam la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2016/01/vorbe.html), pe care l-am găsit pe site-ul unei publicații literare care deplînge de altfel abandonarea modelului educației clasice:
„ideea de la care am pornit în proiectul nostru a fost aceea că societatea actuală are nevoie de oameni care să gândească interdisciplinar, să își descopere valențe care să le permită o dezvoltare optimă, oameni care să fie capabili să treacă cu ușurința de la un domeniu la altul și care să-și îndeplinească cu succes rolurile sociale pentru care sunt pregătiți.” (https://www.ideeaeuropeana.ro/blog/concursul-transdisciplinar-science4you-2021/)
Biserica Ortodoxă Română este la rîndul ei receptivă la digitalizarea educației teologice (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/01/realitatea-ca-o-suprafata-alunecoasa-si.html). Poate că legătura dintre digitalizare și „învățarea ca poveste” (titlul prezentării evenimentului) nu pare să fie foarte clară, însă prezența părintelui Constantin Necula va „impacta” cu siguranță educația religioasă universitară și în continuare:
„Vineri, 15 aprilie a. c., începând cu ora 12, în sala Centrului de Cercetare Teologică din cadrul Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu a avut loc un eveniment de excepție: prezentarea unui produs inovativ, revoluționar, necesar digitalizării performante a predării și cercetării în domeniul educației. În acest caz, a aplicabilității, ca provocare didactică, a acestui produs în domeniul educației religioase universitare și nu numai.
[…] Firma Ordis, pentru că despre ea este vorba, asigură servicii de pază pentru Ambient și terți, precum și servicii LLD, această ultimă preocupare fiind una în care echipa investește, în ultima vreme, cele mai multe resurse inovative și care comportă o componentă educațională tot mai largă, impactând deja tot mai perseverent și eficient învățământul românesc.” (https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/invatarea-ca-poveste-164062.html)