Gradul de sănătate spirituală al unui popor este determinat de înrădăcinarea lui în bine. Înrădăcinare în bine este verificată prin capacitatea de recunoaștere a răului și prin reacția de împotrivire la rău. Dar poporul român a fost împiedicat să recunoască răul de ierarhia ortodoxă și de mediul educat ortodox, care într-un consens pervers fără precedent în întreaga istorie a creștinismului din România, au pretins că răul are două surse: poporul (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/01/marea-unire-si-elita-cea-mica.html) și o entitate generică și îndepărtată (Soros, secularizarea, neomarxismul), evitînd cu grijă posibilitatea asocierii lui Soros cu intelectualii români de dreapta care i-au aplicat sistematic filozofia revoluționară de transformare a societăților conservatoare într-una deschisă (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/01/ratiunea-incredintata-ortodoxiei.html).
Ierarhia și ortodocșii educați nu doar că au acoperit în permanență timp de treizeci de ani lucrarea satanică a elitei de dreapta, dar au descris-o ca pe o lucrare providențială prin care ortodoxia se bucura de șansa de a fi reprezentată de o mînă de conștiințe exemplare. În felul acesta, de peste un sfert de veac, ierarhia ortodoxă și mediul ortodox educat nu au făcut decît să participe la înrădăcinarea noastră în rău.