„În anii 2009 și 2010 a urmat cursuri de Management proiecte cu finanțare externă, organizate de Asociația Profesională de Management Regional, Suceava, iar între 2014-2016 a urmat cursuri de formare de formatori, organizate de Centrul de Formare și Inovare al Fundației Varlaam, Iași și Institutul de Dezvoltare Personală, București.
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Sihăstria Putnei în data de 18 decembrie 2005.” (https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/ps-damaschin-dorneanul/)
Este vorba despre PS Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Într-o predică rostită recent în ajunul prăznuirii Nașterii Maicii Domnului, „Îngerii sunt lumină monahilor, iar monahii sunt pildă pentru credincioși” (https://www.youtube.com/watch?v=fVGDbT21WKQ), credincioșilor le este oferită o pildă de ortodoxie. O ortodoxie nouă, transformată în instrument al mentalității deschise.
La drept vorbind, deși asocierea BOR cu Institutul de Dezvoltare Personală (https://www.idp-romania.ro/mentalitate-deschisa/) pare un lucru nou, nu este nimic esențial nou în mentalitatea liderilor ortodocși și a ortodoxiei românești din ultimii douăzeci de ani. Am semnalat pe acest blog de multă vreme felul în care principiile dezvoltării personale, care nu este altceva decît o încercare demonică de îndumnezeire de sine prin sine, au înlocuit în paginile cotidianului Patriarhiei, Ziarul Lumina, principiile ortodoxe tradiționale ale formării și creșterii duhovnicești întemeiate pe înnoirea minții în Hristos; din cîte știu, cu excepția intervențiilor lui Mircea Platon, nu am întîlnit pînă acum în mediul ortodox nici o semnalare a acestei deformări grave a spiritualității ortodoxe, credincioșii fiind atît de absorbiți în lupta împotriva BLM și a Marii Resetări încît s-ar putea spune că le-a scăpat resetarea ortodoxiei înseși, dacă nu cumva, așa cum am sugerat în postarea precedentă, influencer-ii ortodocși s-au dedicat denunțării și combaterii unor false amenințări tocmai pentru a ascunde amenințarea reală și pentru a permite astfel coruperea viziunii ortodoxe.
Implicarea BOR în proiectele unor organizații întemeiate pe principii și cu obiective anticreștine nu este decît consecința logică a cultivării îndelungate a unui principiu larg răspîndit în ortodoxia de după 1990 conform căruia „binele unifică, răul dezbină”. Prin acest principiu, folosit atît ca instrument de șantaj împotriva „dezbinatorilor”, cît și ca element de consolidare a „uniților”, s-a legitimat cîrdășia dintre elită pe de o parte și ierarhia și profesorii universitari de teologie ortodoxă pe de alta. Ironia face ca acest principiu să fie folosit în același mod exact de neomarxiștii care au exclus din discurs orice pretenție de adevăr, recunoscînd că adevărul dezbină și este intolerant întrucît respinge minciuna. Dacă am înțeles corect, aceasta a fost exact poziția dlui Andrei Pleșu în legătură cu propunerea de recunoaștere explicită în Constituția României a căsătoriei ca relație dintre un bărbat și o femeie (https://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/un-referendum-folosit-politic-625659.html); dintr-o perspectivă mai largă, conștiința adevărului a fost condamnată ca principală cauză a totalitarismului și ca principala amenințare la adresa ființei umane în cartea lui Rob Riemen, Noblețea spiritului. Cartea a fost elogiată iar argumentul ei susținut în postfața elogioasă a dlui H.-R. Patapievici. Atît dl Pleșu, cît și dl Patapievici sunt receptați în BOR și în societatea românească drept intelectuali creștini (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/credinta-in-dumnezeu-si-intelectualitatea-173234.html), în timp ce, la cîțiva ani după referendumul pentru familie, dl Pleșu a fost supranumit de PS Ignatie al Hușilor „intelectual creștin al României” în Pastorala de Paști (https://episcopiahusilor.ro/invierea-lui-hristos-si-falsii-gardieni#_ftn7). În loc să revină la cultivarea adevărului prin trăirea lui, BOR a urmat propunerea PS Ignatie, care consideră că
„Biserica, prin acest referendum, a primit un semnal puternic că trebuie să se focuseze pe un tip de pastorație de proximitate, frontală, pe înființarea a cât mai multe grădinițe, școli confesionale, centre de catehizare creștină, așa cum sunt în Occident, pentru a oferi o alternativă tăvălugului ideologiei neomarxiste a teoriilor de gen care vor să corupă, cu nesimțire şi persuasiune diabolică, mintea şi inima curată a copiilor.
Am această convingere că Biserica
va restarta, inteligent şi discret, strategiile de pastorație față de proprii credincioși,
pentru că deține resursele.” (https://episcopiahusilor.ro/biserica-referendum-si-resetare)
Nu cred că acesta este semnalul Referendumului; mi se pare că este mai degrabă interpretarea, dacă nu chiar semnalul lui PS Ignatie însuși, care îi recomandă BOR un model occidental de organizare creștină devenit de multă vreme un instrument de notorietate al progresismului secular. Iar dacă prin „resurse” ierarhul Hușilor are în vedere infrastructura BOR și rezervele ei umane aparent inepuizabile de slugărnicie, suficiență și lașitate (să fie restartarea „discretă” o încurajare?), atunci este limpede că BOR va putea restarta la nesfîrșit aceeași formă religioasă înstrăinată de tradiția ortodoxă pe care o vedem în prezent.
În predica PS Damaschin Dorneanul menționată la începutul acestui text, credincioșilor li se vorbește de asemenea despre model. După patru ani de „focusare pe pastorație de proximitate”, ca să-l citez pe cel mai focusat dintre ierarhii ortodocși de astăzi (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/dragostea-focusata-de-la-centru.html), modelul unității în BOR este teambuildingul (vezi de la min. 08:00 la https://www.youtube.com/watch?v=fVGDbT21WKQ), nu trupul lui Hristos, nu adevărul.
Crezul nu se referă doar la adevărurile fundamentale în care credem. Fiecărui articol din Simbolul Credinței îi poate corespunde o legiune de articole de reacredință (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/forme-alternative-de-energie.html). După o vreme îndelungată în care Biserica nu a mai fost amenințată de erezii și răstălmăciri ale adevărului, am uitat că atunci cînd ne afirmăm credința în adevăr ne afirmăm implicit necredința în minciunile care încearcă să-l înlocuiască (https://www.art-emis.ro/analize/despre-virtutile-lepadarii-de-dezvoltarea-personala-la-pseudo-sihastri). De aceea, mi se pare că ar fi cu atît mai necesar să fim conștienți de acest dublu aspect al Crezului cu cît în bisericile ortodoxe din România semnificația Crezului a fost alterată, în ciuda continuării rostirii lui. Din acest motiv, creștinii ortodocși ar trebui să fie conștienți de faptul că
– Hristos nu și-a făcut teambuilding atunci cînd i-a adunat pe Apostoli și cînd ne-a spus că dacă nu rămînem în El prin credință, prin împlinirea poruncilor și prin participarea la Sfintele Taine, nu vom avea viață;
– Dezvoltarea personală nu ne ajută să dobîndim viața lui Hristos, ci doar moartea veșnică;
– Venirea din nou a lui Hristos în slavă nu înseamnă restartarea lumii, ci dezvăluirea împărăției Sale care nu va avea sfîrșit;
– Hristos nu vine iarăși pentru a-i aduna pe toți laolaltă, ci pentru a judeca viii și morții.