Se vorbește la noi cu resemnare sau indignare despre colaboraționismul ascuns din trecut și prezent al clerului ortodox cu serviciile secrete, dar este trecut cu vederea colaboraționismul deschis al clerului cu sorosismul (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/diferenta-dintre-comunism-si-sorosism.html). Însă cooperarea clerului cu securitatea, deși reprobabilă moral ca orice act de trădare, nu implica și trădarea credinței ortodoxe. „Conlucrarea” cu securitatea trăda persoane particulare și, într-un sens mai general, trăda țara și neamul, în timp ce colaborarea cu sorosismul trădează nu doar țara și neamul, ci în primul rînd credința ortodoxă și Biserica.
Atașamentul sorosist al liderilor ortodocși poate fi văzut cel mai bine în orientarea lor ecumenistă și în general în propunerile de „deschidere” a Bisericii, corespunzătoare societății deschise în care trăim. „Deschiderea” este virtutea supremă și calitatea cea mai apreciată a unui teolog ortodox în rîndul intelectualilor care, indiferent dacă au beneficiat sau nu de susținerea fundațiilor lui Soros, i-au promovat principiile și au participat la victoria revoluției totale (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/revolutia-totala.html).
În același timp, apelurile dramatice la rezistența pe liniile ortodoxiei tradiționale fac într-un fel sau altul jocul proiectului sorosist în măsura în care sunt asociate cu „jertfa” legionară sau cu rezistența anticomunistă. Prin cele două grupări subversive, ortodoxia este constrînsă să aleagă în permanență între o deschidere și o închidere care o înstrăinează de adevărul ei.