Digitalizarea societății nu este eficientă cu adevărat decît în măsura în care este totală, completă. O informatizare parțială produce erori de sistem. Sistemul funcționează bine doar atunci cînd este atotcuprinzător, doar atunci cînd este totul în toate. Sistemul informatizat funcționează mai bine, mai rapid, mai sigur. Digitalizarea este necesară sistemului și este avantajoasă pentru individ. Sau cel puțin pentru indivizii care se identifică cu și se recunosc în sistem.
Recent, într-un supermarket o casieră îi invita pe cumpărătorii care așteptau la rînd la casele obișnuite să meargă la casele rapide, unde îți scanezi singur produsele și plătești apoi cu cardul. „Este mai rapid”, îi asigura angajata pe cumpărători. „Aștept aici”, răspunse invitației un domn în vîrstă aflat înaintea mea la o casă obișnuită. „Veniți, vă ajut eu”, insistă casiera. „Nu, lăsați… nu am cardul la mine”, răspunse domnul. Auzind asta, după ce casiera binevoitoare se îndepărtă, soția domnului respectiv îl întrebă, cu un oarecare reproș: „Cum așa, nu ai cardul la tine?” „Ba da, îl am,” răspunse bărbatul, „dar ea nu știe asta”. Mă simt în siguranță în apropierea unor asemenea oameni.
În noul sistem, individul liber și conștient de realitatea mai cuprinzătoare decît sistemul nu este în siguranță. Va fi vînat de persoane binevoitoare pînă cînd fie va accepta să devină parte a sistemului, fie va fi eliminat ca eroare de sistem.