Națiunea civică este instrumentul prin care se realizează națiunea globală, mondială, alcătuită din cetățeni universali (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/02/poporul-populatia-si-ceilalti.html). Această națiune globală nu este realizată doar prin instrumente politice sau economice, ci totodată prin mijloace culturale și religioase. Politicul și economicul nu sunt suficiente cîtă vreme omul încă mai are o conștiință și neliniști sufletești. Această conștiință și acest suflet nu se pot împlini exclusiv politic sau economic, mai au nevoie de ceva. De aceea, pînă la eliminarea lor, conștiința și sufletul sunt neutralizate prin transformarea lor în simulacre: conștiința devine conștiință globală iar sufletul devine, în mod corespunzător, un suflet sau, mai precis, un sine global. Această transformare nu poate fi realizată decît cu ajutorul religiei și al sistemului de învățămînt. De fapt, religia însăși, în cazul nostru ortodoxia, este subordonată procesului de educație în proiectul de reconstrucție a unei națiuni globale (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/02/steaua-stimei-de-sine.html).
O națiune globală presupune o conștiință globală și un sine global. Realizarea acestui sine global se face așadar și printr-o religie transformată în esența ei, al cărei succes depinde de capacitatea de a păstra formele religiei adevărate pe care a înlocuit-o, fenomen consumat deja în ortodoxia românească și despre care am scris pe larg în ultimii cincisprezece ani. Dar într-o manieră sistematică sinele global se realizează în primul rînd printr-o formă de reeducare care a înlocuit în România după 1990 educația propriu-zisă. Mircea Platon a descris mecanismele și obiectivele acestei noi educații în două cărți (Deșcolarizarea României, apărută în 2020, dedicată deșcolarizării prin reforma sistemului de educație, și Cominternul educațional, apărută în 2022, unde arată cum se realizează deșcolarizarea prin digitalizarea educației). Transformarea persoanei într-un sine global se realizează așadar printr-o religie transformată și printr-o educație transformată.
Pentru a înțelege mai bine mecanismul acestei transformări realizată prin intermediul școlii, vă recomand un studiu recent dedicat de Mircea Platon Teoriei Inteligențelor Multiple (https://www.scoalaclasica.com/post/pedagogia-inteligen%C8%9Belor-multiple-%C8%99i-dictatura-creditului-social), studiu prin care este inaugurat și blogul adăugat site-ului său, Școala clasică (https://www.scoalaclasica.com/blog). M. Platon ne ajută să înțelegem că educația actuală este construită pe această farsă a TIM, o teorie educațională al cărei rezultat este reducerea capacității de gîndire în vederea înlesnirii procesului de condiționare mentală care a înlocuit deja educația normală. Noua educație plantează în copii disponibilitatea de a accepta posibilitatea redefinirii realității și din acest motiv realitatea virtuală devine un instrument indispensabil și totodată un nou model, superior, de înțelegere a lumii.
Ar fi mai multe de zis, dar știu că ortodocșii sunt grăbiți să meargă cu Dumnezeu înainte (dar și cu NATO înainte https://basilica.ro/delegati-din-35-de-tari-discuta-la-palatul-patriarhiei-despre-misiunea-capelanului-militar/) și nu vreau să-i rețin. Aș vrea doar să fac o mică precizare în legătură cu natura implacabilă sau, pentru unii, chiar de dorit, a adaptării. Pentru că într-o lume în care toate planurile vieții au fost falsificate, adaptarea înseamnă acceptarea propriei falsificări. Pînă și adaptarea este acum altceva decît era în trecut: adaptarea actuală nu mai presupune simpla acomodare la un nou context social sau economic, ci la o nouă condiție umană, care este în fapt non-umană. Imperativul „adaptării la noile condiții” nu presupune astăzi adaptarea la frig, la foame sau la tăcere, la un mediu nefavorabil vieții, implică mai mult decît renunțarea la demnitatea umană, cum se întîmpla în totalitarismele anterioare și nu admite descurcăreala. Conștiința globală nu mai poate fi fentată: ea este un implant introdus la vîrstele cele mai fragede și care crește odată cu noi.