Religia politică impusă în România din 1945 a fost înlocuită după 1990 cu o altă religie politică, o mutație postbelică a liberalismului clasic care a asumat în obsesia lui antimarxistă proiectul eliberator al Școlii de la Frankfurt:
„Late modern liberalism moved in the direction of what became the woke left even while clinging to the illusion of openness. And those who complain about leftist intolerance practiced the same vice in relation to the right, until they were overtaken by greater powers on the left.” (Paul Gottfried, „Marx Was Not Woke”, Chronicles Magazine, April 2023, https://chroniclesmagazine.org/view/marx-was-not-woke/).
Această nouă religie a produs în România și mutația ortodoxiei, devenită antimarxistă la rîndul ei în două variante opuse: pe de o parte, prin ortodoxia civică, ecumenistă, globalistă, ecologistă, transdisciplinară, liberală (și, treptat, dar sigur, neomarxistă în virtutea procesului descris de Gottfried în recenzia citată mai sus) și, pe de alta, prin ortodoxia naționalistă, fundamentalistă, tradiționalistă.
Pentru ortodoxia civică, salvarea vine prin umanitatea pură, de unde și noua conștiință ecologistă. Pentru ortodoxia naționalistă, mîntuirea vine prin neamul pur, purificat prin jertfa legionară, de unde și noua conștiință concentraționară: noii mărturisitori sunt mărturisiți de Hristos; noii mucenici nu mai sunt martorii lui Hristos, ci martorii neamului răstignit, iar Hristos devine martorul răstignirii Neamului, a cărui jertfă le asigură mîntuirea tuturor celor care cred în mod absolut în neamul absolut (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/constiinta-nationala-intre-limitele.html). „Reactivarea Mitropoliei Tomisului” (sau Dobrogei) a devenit fundamentală în cadrul eshatologiei seculare a naționalismului mistic și nu ar trebui să ne surprindă dacă susținătorii acestui proiect ar amenința cu declararea reactivării ei de facto.
Pînă acum, ortodoxia naționalistă a fost lăsată să meargă cu turație scăzută întrucît convenea cauzei antimarxismului. Însă în contextul conflictului dintre Vest și Rusia, ortonaționaliștii (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/ortonationalismul-societatii-deschise.html) știu că li se va permite să apese accelerația. Cu atît mai mult cu cît, fiind atenți doar la motor, nu au reușit încă să observe că roțile le-au fost demontate. Ce vreau să spun prin această imagine este că ortonaționalismul este o mașinărie construită de ideologia mesianismului secular în diverse scopuri (ca adversar sau aliat, în funcție de context) și care poate merge doar pe un drum dedicat în prealabil și doar pînă acolo unde este considerat util de salvatorii umanității.