Spre deosebire de cei care, din rea voință și din orbire duhovnicească, consideră că România nu este o țară creștină, eu sunt sigur nu doar că România este o țară creștină, ci că este una chiar foarte creștină.
Este o mare diferență între o țară creștină și o țară foarte creștină: într-o țară creștină întîlnești doar simpli credincioși, pe cînd în România creștinii sunt foarte credincioși, ceea ce nu este posibil decît într-o țară foarte creștină, după cum veți vedea în continuare.
Într-o țară necreștină este mai greu să trăiești ca un credincios, într-una creștină este mai ușor iar într-o țară foarte creștină este atît de ușor încît nici nu-ți dai seama că ești creștin sau că trăiești într-o țară foarte creștină decît atunci cînd treci pe lîngă o biserică. Dar atunci cînd trăiești într-o țară foarte creștină și ești înconjurat de oameni foarte credincioși, ajungi să te obișnuiești cu bisericile și să te închini din greșeală în dreptul unui mall din simplul motiv că acolo se adună majoritatea oamenilor foarte credincioși. Dar o țară foarte creștină nu poate fi păstorită spiritual decît de un conducător foarte creștin, precum PF Daniel. El a înlăturat posibilitatea acestei confuzii, construind o biserică pe cît de creștină, pe atît de mare. Este atît de mare încît ți-ai dori un mall pe măsură în cazul în care ești un om foarte credincios.
Dacă nu ar fi fost o țară foarte creștină, România nu ar fi avut cea mai mare catedrală ortodoxă din lume și nu cred că poate cineva să conteste mărimea ei, deci nici faptul că avem o țară foarte creștină, decît construind o altă catedrală ortodoxă mai mare decît a noastră, ceea ce ar fi foarte grav, dar nu este exclus, avînd în vedere că România are foarte mulți dușmani pentru că este o țară foarte creștină.