Dislocarea fizică este precedată de dislocarea sufletească. Pierderea locului fizic este determinată de pierderea locului sufletului. La rîndul lui, sufletul se pierde atunci cînd nu-și mai găsește locul. Chiar și într-o casă potrivită locuirii, omul care și-a pierdut locul sufletului rămîne neașezat.
Cînd omul își pierde sufletul, el începe să bîntuie și să fie bîntuit, asemenea unei case în care s-au petrecut lucruri necurate. Întreaga lume de astăzi nu este doar o lume pustie: este o lume pustie bîntuită.
Dislocarea sufletească nu se produce prin simpla neglijare a sufletului și a locului său. Dislocarea sufletească este o lucrare specială realizată de executorii sufletești, de cei care știu unde și cum locuiește sufletul. Doar intelectualii ortodocși și clerul ortodox puteau evacua sufletul ortodox din locul lui.
Cineva observa recent că în ultimii doi ani pustiitorilor le-au căzut măștile creștine. Impresia mea este însă că și-au dat singuri măștile jos din simplul motiv că și-au împlinit lucrarea.
