Profesorul Gheorghe Mencinicopschi făcea o observație importantă în privința aromelor identic naturale:
„Dacă, de exemplu, mănânci un aliment cu aromă identic naturală de căpșuni, există riscul să nu-ți mai placă fructul în sine, pentru că el nu are o aromă la fel de puternică. Aceste arome brutalizează simțurile.” (https://adevarul.ro/stiri-interne/sanatate/ce-sunt-de-fapt-aromele-identic-naturale-834264.html)
Același risc cred că există în orice plan al vieții: pentru a cuceri, falsul se simte obligat să fie mai convingător, deci să iubească mai puternic, să creadă mai puternic, să ierte pe toată lumea. „Fructul în sine”, de la lucruri la virtuți, valori sau persoane, ajunge nu ne mai placă pentru că falsul ne-a brutalizat percepția printr-o intensitate nefirească a calităților și însușirilor.
Dar falsul nu poate să ofere o alternativă decît în măsura în care lucrul veritabil este împiedicat să apară. Prin diverse piedici și alte dileme, românii au fost transformați din producători de hrană naturală în consumatori de hrană sintetică, din împreună-lucrători cu Dumnezeu la asistați ai providenței occidentale. Alimentele românești naturale au trebuit să dispară pentru că mîna invizibilă a pieței nu mai avea loc decît pentru alimente neromânești identic naturale; doar fructele și legumele, ouăle, laptele și carnea modificate genetic și pline de pesticide erau aprobate pentru consum, în timp ce alimentele naturale au fost declarate un pericol pentru sănătatea publică.
Totalitarismul comunist era prea rudimentar pentru a realiza aromele identic naturale și nu mă-ndoiesc că a privit venirea capitalismului din 1989-1990 cu speranță și cu încrederea că acesta avea să ne elibereze de naturalul și organicul care i-a dat comunismului atîta bătaie de cap. Prin superioritatea sa tehnologică și mecanismele mai subtile de manipulare/condiționare, noul totalitarism avea să aducă biruința sinteticului în învățămînt, în cultură, în politică, în Biserică, triumf asigurat prin integrarea necondiționată a României în UE, moment care a reprezentat de fapt integrarea țării noastre în ordinea mondială transumanistă.
În cadrul ordinii transumaniste, natura nu este imitată în vederea realizării unui acord cu ea, ci în vederea depășirii naturii. Această depășire se realizează prin înșelarea legilor naturii, așa cum depășirea omului se face prin înșelarea legilor naturii umane și ale lui Dumnezeu. Natura este imitată pentru a realiza o natură mai naturală, omul este imitat pentru a realiza un om mai uman, Dumnezeu este imitat pentru a realiza un Dumnezeu capabil să evolueze. Școala este înlocuită de școala identic naturală, statul este înlocuit de statul identic natural, natura este înlocuită de natura identic naturală, omul este înlocuit de omul identic natural, Dumnezeu este înlocuit de un Dumnezeu identic natural.
În ordinea transumanistă, cu cît un lucru este mai natural, cu atît natura lui este mai străină de natură. În perioada de tranziție spre transumanism, eram dezamăgiți de roșiile care deși arătau ca orice roșie, nu aveau nici un fel de gust sau de miros. Dar transumanismul perfecționează lucrurile pentru că promite să fie o ordine perfectă: vom fi cu toții cuceriți de roșia perfectă, mai bună decît orice roșie pe care am mîncat-o vreodată, astfel încît orice roșie normală ne va părea lipsită de gust. Așa cum în ortodoxia identic naturală, Dumnezeul care judecă, care ne ceartă, care ne pedepsește ni se pare un Dumnezeu lipsit de (bun) gust.
